Floare galbenă

marţi, 12 iulie 2016

Tu ai răsărit durere,

Raza nopților cunună,

Floare galbenă, nebună,

Ai parfum în zori rebele.

Ziua chemi raze de soare,

Bucuria-n zări senine,

Valul tău plin de iubire

Mării-l cântă-n depărtare.

Ești crăiasă-n nopți Divine,

Urci în cer arderi ce dor,

Bolți de vise ce te vor

Se vor îmbrăca cu tine.

Aripi zboară-n umbra ta,

Părul tău, drum de mătase,

Viu străbate nopți lucioase,

Ochii tăi sărut ar vrea.

Arse crânguri te-nconjoară,

Calcă luna-n vârf copacii,

În lumini trosnesc buimacii,

Plâns izvor, visuri coboară,

În mister se duc povești,

Freamăt adiind în frunze,

Cu un cânt de taină-n umbre,

Portă-n inimi lumi cerești.

Muguri simfonii cuvântă,

Dans cu aripi îngerești,

Parfumată-n vise crești

Și cărări umbroase cântă,

Glasul dragei-i vers de zare,

În paloarea nopții vântul

Freamătă-n parfum pământul,

Luna-i galbenul din floare,

Și mă chemi cu șoapte-n vise,

Dor nebun mă-nchin la tine,

Miere-n floare ești iubire

C-un sărut pe bolți aprinse.

Gura-n focul tău disperare,

Ești frumoasă cu glas dulce,

Ochii tăi în nori mă duce

Floare cu-alinări din soare.

Straniu este-n voal amurgul,

Flăcări zbor pe-arderi cerești,

Curgi sfioasă când iubești

Și dansează-n suflet templul.

Pașii nopții-n val Valsează 

Printre stele mișcătoare,

Mări celeste-n zări chemare,

În hipnotic basm pulsează.

Și ești poartă-n lumi ascunse,

În grădini cu  flori de piatră,

Roua ta cea dulce-i poartă,

Bolți de paradis străluce.

Nesfârșit, iubirea-i vatră,

Necuprinsu-n seri ferice

Cu polen de aur ninge 

Floarea dragostei, măiastră.

Zbor de cuvinte

luni, 11 iulie 2016

Tu ești zbor de cuvinte, un duh vrăjit,iubito,

Stăpână-n nopți și zile, ecou ce te pierdeam,

Și-mpodobeam povestea, ce timpu-a risipit-o,

Cu nostalgie-n chipuri fantome inventam.

Doar te-auzeam prin mine, albastră fericire,

Șoptit vorbirea-ți caldă-n oglindă-n trup de liră ,

Ardea ascuns, naivă, cu vise de-nflorire

Luna-n palat albastru prin pașii-ți de copilă.

În lumea ta cuvinte, alaiuri de mătasă ,

Fiori în măști de ceară te-mprejmuiau ostil

Și țopăiai mirarea cu-o pace zgomotoasă

Pe străzi de primăvară ca floarea de april.

Tu-nmugureai în ramuri regența ta frumoasă,

Din câmpuri stralucirea să nu o mai retragi,

Nemărginirea-ți tandră e-n primaveri, mireasă,

Adolescentă boală  în infinituri dragi.

Curtat de al tău farmec aprind banale toane,

Când m-arcuiesc în gând, cutreierat de dor,

Prezent mă tragi în timpul neliniștite-i goane

Din zile răsărituri cu-al șoaptelor izvor.

Și mitul sorții își pune veșmintele-n icoane,

În coridorul toamnei,în sacru-s frunze moarte,

Cad picături de ploaie în stări ce dau frisoane

Și bântuie în suflet pătruns de buze coapte.

Trec clipele-n tipare și guri de timp răzbite,

Sunând treziri tăcerii prin gândul înțelept,

Și-absoarbe orizontul prin fulgere voite,

Cu urletul din soare, în flăcări dorm și-aștept.

Și geme neînțelesul  cu aripe de vise,

Înjunghiat de viciu, dureri în izbăvire,

Bețiva ta iubire în zbucium mă aprinse,

Căci aurul din stele, în stearpa văduvire,

Nu-nlocui-va clipa cu văl dumnezeiesc

În zborul pur din ochi-ți, eternul îngeresc !

Timpuri

marţi, 05 iulie 2016

Timpul răcește inima, iar creierul , inert, se îngheață,

Dar clipe de trăire maxime colindă-n minimala viață.

Simțiri se-ntrepătrund năvalnic, valsează amorului nori,

Adie în trup palpitații văzduhuri cu ochi visători...

Tăcerea pronunță sentințe în stări renegate, amare,

Iar cerul oftează plictisul, pulsând respirații stelare,

Secunda, umilă, te strigă, foșnind gene-n umbră cuminți,

Nu pune inscripții, știi bine, mă dor înțelesuri ce cânți...

Cutreieră gândul vedenii cu vraja pământului undă,

Și visul ca fluviul se pierde în marea iubire, profundă,

Există un punct ca un munte în starea de iarbă și cer,

Dar punctul comun se tot pierde,năuc, solitar în mister...

Și sacrul pe unic sfințește, canoane în vieți triumfale,

Răsare lumina în muguri, în flori dimineți zâmbitoare,

Și crește mareea sedusă ce zace-n spumante priviri,

Mă dărui doar ție, ești spirit, eterna șarmantă-n plutiri...

Și drumul se duce, se pierde, șerpuit în altare de timp,

Fatale oceane mai speră, miracol fluturând în Olimp,

Fereastra luminii de suflet e-a ochilor rai adorat,

Vâslesc în harpe cuvinte, cuprinsului tău deocheat !

Priviri

miercuri, 22 iunie 2016

Aruncă-mi în ochi priviri de văpaie

Și curge-mă-n sânge cu-azurul tău dor

Hai, sfâșie-mi trupul cu balsamul ce taie 

Din trupul tău fraged parfum de fior.

Alungă-mi setea cu privirea duioasă,

În zâmbet suspină, ca val după val,

Și unge-mă-n suflet eternă Mireasă

Cu suflul tău verde de zâmbet floral.

Aprinde-mi hotarul privirii cu soare,

Cu iriși din geana de cântec rebel,

Îngheață-mi stropirea de iad arzătoare

Din inimă-ți plânsă cu rai și mister.

Astâmpără-mi foamea privirii cu ziuă

Cu bolți cristaline adormite-n sărut,

Lovește în strigăt cu lacrimi de rouă,

Cu ochii vrajiți când durerile plâng...

Atinge-mă-n piept cu privirile nopții,

Când umbrele noastre în vise au trup,

Urmează în drum cerul timid al bolții

Când pașii albaștrii în fluturi  erup.

Așază-mi în gând privirile vieții

Cu frunze de vară în cântec de ani,

Ridică-n cuvinte altar dimineții

Cu mâini de lumină în tremur de răni.

Adie-mă-n briza din privirile tale, 

În negrele-ți gene este mărea ce umblă,

În ochii Iubitei ești spada din soare,

Eternă Iubire ești stea nevăzută...