Odă sufletului

Mă întreb, tu suflete,de unde vii și cine ești?

Cine te-a adus pe lume de prin odele cerești?

Al tău tată, a ta mamă te-au iubit,te-au închinat,

Adevărul despre tine îți este predestinat,

Ai fost adus de prin stele, tu, suflet de om curat,

Chinuind a ta durere cu iubire înfășurat,

Tu ești simbol al luminii pur și drag îmbălsămat

Cu petale-n nemurire te-au ursit când te-au visat,

Ai umblat prin universuri,ești lumină,împărat,

Al visării îi ești versul drag căci tu ești divinizat.

Doamne, suflet de barbat,de femeie suflet drag,

Peste timp și peste umbre ești iubit sau blestemat,

Fără tine nu există nici un dor, nici un mormânt,

Nici un vis nu e purtat și nici piatră șlefuind

A ta umbră șă aseze amintirea c-ai trecut 

Pe aici prin lumea asta pomenit de un cuvânt,

Ești un zeu purtat de oameni, în piept ești purtat cu jind

Al bătrânelor canoane cu al sfinților alint,

Dumnezeu îți este tatăl,Cel mărit și-adevărat,

Cu a sa dragoste aevea te-a crescut,te-a educat

Să nu fii un oarecine în al lumilor păcat,

Trupurile te-au purtat și te poartă ne-ncetat,

Fără tine nu-i nimica pe pământul frământat,

Nici în stelele din cer nu există fremătat,

Suflete alint și cuget ești mereu biruitor,

Moartea ta nu-ți este dată ești eternul călător,

Moartea noastră nu e moarte e un simplu trecător

Ce ne trece de aici spre alt nimb în cerul dor,

Ești frumos ca un luceafăr,făt frumos ești  te socot, 

Nu te urâți copile într-o viață ce-ai umblat 

Să nu fii purtat de bestii, să nu fii îmbrățîșat,

Doar iubirea este țelul ce ți-a fost încredințat.

Nu pot

Nu pot sa-mi eliberez gândul de tine,

M-ai cuprins așa de tare

Încât sufletul tău a pătruns în mine,

Pe unde mă duc te car în mine,

Pe unde respir,respir prin tine,

Pe unde mă poartă pașii ochii tăi mă fixeaza,

Mă fixează ,ochii tăi vrăjiți mă fixează,

Simt parfumul tău,parfumul stelei albe,

Pletele tale îmi intră în cer, 

Le miros când închid ochii,

Ochii cerului ma fixează prin ochii tăi,

Cântecul inimii tale îmi tulbură zilnic gândul, 

Cutreier ca un nebun prin spatiul inimii tale,

Te găsesc în mine zilnic,

Câteodată mă bântui și noaptea 

Prin somnul târziu de dimineață,

Sunt un prizonier,prizonier de voie,

Am fost prea curios să văd cine ești

Si m-ai închis,sunt un prizonier al inimii tale,

Am văzut cine ești și m-ai închis,

Ai văzut cine sunt și mi-ai zâmbit,

Nu pot uita zâmbetul tău findcă e în mine.

Oare tu ești conștientă de pătrunderea ta,

De pătrunderea ta în mine, iubito?

Odă iubirii

Iubire,te-ai nascut undeva în timp,

Ai venit din neant,

Din stele,

Adusă de un dor călător într-o inimă te-ai cuibărit,

Într-o inimă mare

Și ți s-a dat drumul să umbli,

Să zbori,

Să împânzești universul cu dragoste,

Te-ai înmulțit și ți s-a dat drumul,

Ca o pasăre maiastră călatorești,

Uneori ești statornică,

Alteori fugi,fugi ca o nebună și nu știi unde te duci,

Te izbești de suflete călătoare,

De refuzuri,

De inimi împietrite,descumpănite,părăsite,

De ani pierduți prin singurătate,

De ani prea mulți ce nu mai cred în tine,

Unele inimi nu mai cred în tine,

Altele da,

Esti cea mai frumoasă dintre stele,

Cea mai strălucitoare,

Cea mai sălbatică dintre zâne,

Te așezi acolo unde sufletul te așteaptă,

Te visează și crede în tine,

Te așezi și pleci uneori prea devreme,

Speriată de ceea ce vezi și de ce simți,

Uneori rămâi lipită pe vecie de câte un suflet,

Alteori de două,

Uneori rămâi doar o amintire,pierdută,ruptă în două,

Bărbat și femeie te visează,

Copil și mamă te simt,

Suflet Tânăr te visează deseori, suflet bătrân te viseaza uneori,

Ești cea mai visată,

Cea mai dorită

Ești cea mai curtată,

Cea mai curată dintre fecioarele timpului,

Speranță ești în lume,

Deseori ești alungată de suflete perfide ce nu te înțeleg,

Te-ai lovit și de mine într-o zi

Și am rămas uimit de frumusețea ta,

Ochii mei te vad din interiorul tău îngeresc 

Și te-am gustat cu sufletul,

Te-am păstrat fecioară,dulce îmi ești,

Nu am să-ți dau drumul din inimă acum la zenit,

Te-am visat prea mult, să nu pleci,

Dacă tu pleci vreodată voi zbura cu tine să nu te las singură,

Să nu poposești prin cine stie ce colț umbros,

Nu am să te las niciodată singură iubire,

Nu am să te las niciodată singură iubito.