Infinitul din ore

duminică, 05 iunie 2016

Mai cad cu infinitu-n ore născut de-acel moment mereu

Și prăbușesc în foc trezirea secundelor fierte în greu...

Ai printre patime cernute doar frământări, ce înghețau,

Și-n jurul meu însingurate iluzii tulburi se-nălțau.

În primăvara firii tale îmi duci ispite-n umbra mea,

Suave-s clipele femeii când țipă-n simț suflarea ta.

E noaptea ondulata mască ce se trezește din impas

Și fulgeră topind sincope trezind trădarea ce-a rămas.

E chipul tău un legământ, beție adâncă-n somnul viu,

Când luna doarme parfumată pe străzi de mai cu chip pustiu.

Își pune cerul patrafirul , adânc urcând treaptă cu treaptă,

În întuneric cugetează, cuvinte-n gânduri ramuri poartă.

În depărtări hipnotizată privește-o geană călătoare,

Pe puf de nori cu ochii tăi și clipe rupte din petale.

Și ceasul bate-n stele vise, și-n latergie curge timpul,

Pulsează veghea ce măsoară în ritmul cordului descântul.

Magnetic mă întorc și fumeg, lumină cazi în pas cu pas,

Natura-mi zboară-n fierte basme, amestecândule în glas,

Și-n vidul dinapoia mea în bolți vârtejuri se revarsă

Când răstigniri, banale-n trup, deliră-n starea ta trupească...

Anost arde nemărginirea  umbrele reci de stea polară,

Prin noapte,-n subțiate raze, curg frunzele pe ram cu ceară.

În fantomatic cer colindă haiduci pe-oceanul solitar

Și-n rătacite drumeții  bat orizontu-n vânt hoinar.

 Zâmbesc stafiile din munte străpunse-n moabita Rut,

Pe țărmul  zilelor vândute și-ard veșnicia din sărut.

Răsari fiorii norilor plinbându-ți umbra  plutitoare,

În taină pactul îl semnezi  ? Doar ești năluca umblătoare !

Sensibilități

                                                                                      

miercuri, 25 mai 2016

Sensibilă vioară e sufletul ce-l simți,

Durerea rădăcinii e frunza în tăiere,

Iar vântul chinuie ieșirile din minți

Și verde arde dorul pădurii în tăcere.

Adânc străluce-n ochii-ți urarea de lumină

Plutind sublim în raze visările de iriși,

Și pașii tăi îi mângâi cu dorul ce suspină,

Zburând suav sărutul nebunilor aprinși.

Și chipu-ți se dizolvă în chipul meu privirii,

Purtat de setea zării în stropii de secunde,

În mijlocul câmpiei hrănim cu suflet zbirii

Și-am gustul meu de tine în clipele profunde.

E timpul tot o febră, curg litere pe frunte,

Și gheață-mi pui pe carnea cuvântului, ești tu,

Deplină nemișcare topești munte cu munte,

Tu ningi zăpezi pe tâmple atuncea când spui nu.

Un monstru-i înțelesul durerilor de stare,

Pustie-adoarme noaptea în somnu-i tulburat

Și sclavul firii tale mai geme-n surda vale

De tine-i veșnic sete în zboru-i sfâșiat.

Și blândă e chemarea crezută-n lucrul simplu

Când m-am trezit cosaș în lanul înstelat,

Și-n relieful lunii miroși ca anotimpul

Când strugurii, iubito, s-au copt la sărutat...

Amorțit e timpul

vineri 6 mai 2016

Amorțit e timpul pe-o undă precară,

Gândul zboră lin, amintiri de ceară,

Plin de vrăji e visul unduirii tale,

Beat adie vântu-n mreaja arzătoare.

Sunt hoțul de stele cu mii de păcate, 

Când pământul doarme-n apusuri roșcate, 

Urme-nlanțuite ard dureri drept pradă 

Pe-ale tale pe buze vraja-i în cascadă. 

Rătăcită-n crengi, codrului lumină, 

Luna își revarsă chipul în retină, 

Ochii-n cer privesc în apele vieții, 

Deschizând în seri poarta zeității. 

Pomul înverzește, florile-s nebune, 

Flăcările-n munte mocnesc în cărbune, 

Suferă-n albastru pașii urmei tale, 

Murmură în verde nostalgii stelare. 

Printre gene-n zare, cerești frumuseți, 

Zboara rugi solare ce trimit săgeți, 

Pe fereastra mării, zarea-n fantezie, 

Freamătă cuvinte-n cânt de poezie. 

Și-n miraj departe, cerul-o scânteie, 

Se înalță-n vânturi val de curcubeie, 

În eter e basmul și iubirea-i toată 

Iar magia naște-n chipuri laolaltă. 

Prin albastru crește fericirea vie 

Și-n povestea firii treci cu duioșie, 

Și sufletu-i rază, dragă strălucire, 

Zâmbet de copil ți-e calda privire...