Cad stele de aur

luni, 17 august 2015

Cad stele de aur, străluciri luminoase,

În gându-mi curat, să-l primești și să râzi,

Și inimi zâmbesc în sclipiri amoroase,

Petale de iubire îți trimit să le uzi.

Plutește-al tău farmec spre mine în valuri,

Sunt mugurii clipei răsăriți, ce au vină,

Hai lasă-mi, iubito, veșnic verdele-n ramuri,

Hai lasă-mi, iubito, incendiul să țină.

Cu tine zbor cânturi cu aripi de aer,

Iar fapta în sine un deochi o primește,

Plâng serile-n tine, în vântul cu șuier, 

Petale de vară selenară lucește.

În portul iubirii ți-am sădit o grădină,

În vis sărutat ce-a-nflorit în amurg,

Hai lasă-mi,iubito, lumina-n lumină

Hai lasă-mi furtuna la piept să o strâng.

Cu mine sunt veșnic fierbinți amănunte,

Un câmp inundat ce-n fiord erup sori, 

Ard roiuri de fluturi în cântec de munte

Petale se-aștern, nins e păru-ți cu flori.

În plânsu-ți de roză sunt perle ce curg

În iubirea măiastră primăverii celeste,

Hai lasă-mi, iubito, sărutul în crâng, 

Hai lasă-mi, iubito, șirag de poveste.

Pe a cerului făclie

sâmbătă, 22 august 2015

Pe a cerului făclie dulci iubiri viu se dezmiardă,

Amurg în adânc lumină, soarelui voios să-i creadă,

Tumultoasă mai e luna,dor pe bolta cristalină,

Merg ispitele de ceară printre nori urcând se-alină,

Hai și tu în toiul luptei amoroaselor poveri,

Tainic cerbul se agită prin păduri de conifer,

Hai te-alină de durearea cea adâncă, tremurândă,

Lasă tristul în tăcere, hai iubito,-i cale lungă,

Arde bradul în coline de căldura infernală,

De iubirea ce îți poartă peste zarea triumfală,

Cerul toarce în neștire liniștit, înnourat,

Curg cristalele lucioase printre nimburi în palat,

Dorul freamătă în verde mlădioasele iubiri,

Hai cu mine-n vârful lumii să culegem amintiri,

Râuri de potop albastru picură iubiri din stele,

Anotimpuri dureroase macină adânc prin ele,

Hai iubito, ești sfioasă, picături de jad vor cerne,

Eu te-aștept, culeg speranțe viselor ce-adânc te-așterne,

Mugurii, plămadă-n suflet, o să crească, să aducă,

Fericirea-i ca un astru și-i pătruns de setea-adâncă,

Versul poeziei cântec cu luciri,petale-n suflet,

Ne cuprinde-amorul artei curcubeului cu zâmbet,

Toamna viselor se-arată înspre însorite plaiuri,

Tu, aștepți un gând să treacă ostenită ești de graiuri,

Hai,iubito, mergi și-mparte zâmbete voioase-n prag,

Chihimblare de poveste înșirate cu mult drag,

E o casă cu neliniști, te-a pătruns mirosul său,

Tu, respiri amorul dulce, vers nestins, cugetul tău,

Am să-ți dăruiesc în doru-mi nepătruns de altă veste,

O, nemuritoare , sacră, o iubire-n căi celeste.

Iubita mea, sa cultivăm un vers

                                                                               

                                                                                         

marţi, 23 iunie 2015

Iubita mea,te-ndemn, scriem poeme,

Și versuri pe albastrul cer senin,

Noi doi călătorind prin emisfere,

Purtând al nostru suflet spre sublim.

Iubita mea, cea tandră și sfioasă

Hai să cântăm în lume, în sonete,

Să răsădim lirismul ca o soartă

Spre zările aprinselor buchete.

Iubita mea,cea dulce și suavă,

Îmi semeni vise pline de  culori,

Îmi porți mereu cu versul ce ne leagă,

Iubirea semanată în  fiori.

Iubita mea, ce fermecată-i e viata,

Ne poartă un destin paradoxal,

Să megem, să călatorim în taina

 Galacticei romanțe-n ideal.

Cântând rime de toamnă și de vară,

Iubita mea,sa cultivăm un vers,

Destinul ne înpinge ușor spre iarnă,

Dar primăvara-i singurul demers .

                                                        

Ninge cu vise

În fiecare zi te văd doar pe tine,

Doar ochii tăi mă plimbă peste timp,

De n-ai fi existat, un vis de sine,

Te-aș căuta în orice anotimp,

Și poate dincolo de fruntea zării,

Și poate dincolo de-albastrul cer,

Și-n alte vieți aș căuta chemarea,

În ochii tăi găsesc al meu mister. 

Iar ninge iubito în stele cu vise,

Mângâierii de noapte, în doruri se moare,

Tu treci ca pasărea departării închise,

Iubind simbioza primăveri-n hotare,

Supradoză de pofte urlă-n lupii din lună,

Ard lanterne în beznă cu ochii lor lacomi,

Spumegând a furie în trupeasca-nserare,

Cuibărind odiseea ceas de noapte cu patimi. 

Și ziua în albele râsuri se stinge,

Mai plouă-n zăpezi, în lacrimi vărsare,

Un clopot mai bate, sunând ca o iarnă,

Tu zâmbești, dar privești o părere-n uitare,

Curg clipele vieții, într-un suflet păstrat,

Legate-ntr-o umbră să fiarbă visarea,

Și fețe nescrise mai citesc dinspre zare,

Le pasă când scriu: ce splendidă-i marea!

În sufletul stelei,cuib de taină în unde,

Curioasele gânduri în speranțe se-ascund,

Mor copacii de focul pădurii-n fioruri,

Iubiri în splendoare ce și-n moarte înving.

Tu zbori într-un vers și zboru-i de taină,

În vine un clocot, an cu aripi mă strânge,

Te desprinzi într-un nor de cântare cu îngeri

Și în urma-ți cerească roi de fluturi te ninge,

De dragul secundei ard în flăcări cuvinte,

Cu dureri infinite, vers în ploi inocente,

Și dezbrac sentimente în nebune cascade,

Fulguind o durere printre vise scadente.

Tu

Tu-mi ești izvor de taină și cugetul din creste,

Și înger și femeie, și viață neumbrită,

Un ideal ce-mi umblă în sferele celeste,

Purta-voi a ta șoaptă din gura ta iubită.

Și va veni o zi, și va veni secunda,

Când tu, iubita mea, vei reveni în mine,

Atunci romanța noastră va curge ca o undă

Lăsând heralzii sorții să freamăte de sine.

Acolo unde cerul unit e cu pământul,

Acolo unde piere coșmarul diabolic,

Se va-ntrupa sărutul ce tăinuie cuvântul

Și te vei naște-n trupul amurg de aprioric,

Vom curge-n praf de stele, în veșnicele flacări,

Ne vom topi în inimi bolnavele trufii,

Și cu-o duioasă ură te strâng în piept de cânturi,

Eu vinul roș de patimi, tu cupa mea să-mi fii,

Sa fiu litere-n strofe vorbite pe-a ta filă,

Și umbra ta de veghe cu-mbrățișări de noapte,

În ochii tăi voi plânge cu ploile-n idilă,

În zbor de deget scris,tu ești sfioasa-mi carte,

Dă-mi gânduri de putere să-ți pildui reverie,

Să nu mă pierd de tine prin frunze fumegânde,

Ferice-n plete-or curge, în ochi caldă privire,

Petale de-albe aripi, să rup văzduh de unde,

Îmi ești visare-albastră, albastră-i rătăcirea,

Albastră mi-este boala, albastre plâng oceane ,

În galbenul tău drag galop mi-e regăsirea,

Și-n auriri de muguri ard flăcări diafane .