sâmbătă, 27 februarie 2016

Aș vrea să rătăcesc...



miercuri, 24 februarie 2016

Aș vrea să rătăcesc cu tine și lumea ta să fiu,
Să-ți fluture pe poale doar  florile de tei,
Romanța să te soarbe în veșnic, glasul ei,
Rătăcitoarea nopții prin visu-ți rozaliu.

Să zbor cu a ta umbră pe-al basmelor condeie,
În clipe conturate-n bujor de chip suav,
Să-ți fiu zbucium azur și-n inimă morav,
Și vântul ce-l respiri prin plete de femeie.

În ochi călătorii sau dus pe-al razei  iris,
Culegători de flăcări doar jar le dai privire
Și-n zâmbet de  miraj îmi dai a ta trăire,
Din pântec de explozii ai muguri de cais.

Și dimineața-n gene, când sufletul învinge,
Va fii povestea  arsă cu scrum de poezie,
Lacrimi să curgă-n soare când râzi de bucurie,
Să te sorbesc pe tâmple atunci când gându-ți curge.

Și-n dor primăvăratic în verde să-ți decret,
Ninsori de flori să doarmă pe ramul tău subțire ,
Parfumul pielii tale în pori de răscolire,
Aș vrea să-ți fiu doar aripi, nimic n-am să regret !

Această stare

   


sâmbătă, 20 februarie 2016

Ce pot să spun trăind această stare?
De tine-s mărturisitul cel răpus, 
În tragedia ce a stârnit furtuna 
Sunt măcinat de-acest deșert indus.

Aceast sărut a înflorit pe totdeauna, 
Greu s-a născut din valuri de amurg, 
Cânt de privighetoare-n trup de lună 
M-ai osândit în cerul tău cel burg.

Sunt poticnit în visele-ți mocnite,
Și-n ochi tăi pierdut, în ape-adânci,
Am început de vară, de ții minte, 
Când ți-am gustat cireșele amare, dulci.

Piatră cu aripi ce-ai înflorit tăcerea,
O, setea mea de-amărăciune adâncă,
Aceste lacrimi te știau din vremea
 Când le erai izvor, și-n Rai poruncă.

Simbol înmiresmat e-această febră,
Eșecul meu pierdut în libertate,
Tu ai eliberat din el această umbră
Și-ai condamnat-o-n vise deocheate.

Cu urmele-nflorite-n depărtare, 
Și-n unde ,mă strigau pierdute stele,
Ești în priviri aprinsa mea chemare -
Și zborul, mi-ești Draga mea durere !

duminică, 21 februarie 2016

Balada ghiocelului



sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Ieșiți voi, ghiocei doriți,
Pe sub zăpezi stați adormiți,
Căci vise multe prin poiană
Vă cer s-aduceți primăvară.

Veniți voi, doruri înflorate
Din albul ev cu șoapte coapte,
Voi harnici vestitori pețiți
În inimă dar cuibăriți.

Veniți voi, tandri prichindei,
Voi ne mai nașteți clipa ei,
Tristele umbre când topiți
Femeii zâmbet dăruiți.

Veniți voi, soli ce ne trimiteți
Acolo unde-n suflet puneți
O rază  spre a contempla
Ochii de primăvară-n stea.

Veniți voi, tandrii amorezi,
Să anunțați în cor livezi,
Din clopoței voi când sunați
Albastrului cer intonați.

Veniți voi, junii din lumină
Cu verde pogorât din smirnă,
Înmugurind o simfonie
Trezită din melancolie. 

Veniți din chipul de departe,
Icoană-n zboruri înstelate,
Spre sufletul ce vă dorește,
Zăpada frunții o topește.

Venți voi, dragi copii sfioși,
Petale albe-n crude nopți,
Al poeziei glas șirag,
Iubirilor le sunteți mag.

Veniți cu dulcea alinare,
În ochi de-nmuguriți culoare
Și-n zori veți străluci mireasă
În duhurile reci de gheață.

Veniți îngeri de primăvară
În clinchet de magie, iară,
Voi, imnuri veșnice-n psaltiri
Din strunele albe de miri.

Cu voi renaște an de an,
Și sângereză doru-n ram,
Când vița vostră se trezește
Doina, în piepturi, se-ncălzește !

Bazarul sentimentelor

                                                                                     
                                                                                   


duminică, 31 ianuarie 2016

Un bazar sentimental este viața uneori,
Când sufletul te poartă prin grădini, adeseori,

Te plimbi neîncetat, miroși parfum floral,
Iar florile-și deschid al inimii oval.

Mă poartă pășii vieții în vers de trandafir,
Petalele-au cuprins al nebuniei mir,

Și porți lumină blândă în șoapte de taifas,
În amintiri de inimi dansând în pași de vals.

A tale doruri multe în gânduri le păstrezi
Și fermecate timpuri au fost și nu mai crezi,

Te prinde nostalgia, intrând în trup setos,
Nemărginiri de basme au fost amarul rost.

Mă-nchin la steaua clipei să mă primescă iar,
Am visul ei rămas din timpul ireal,

Of, tu, chimia vieții ce m-ai purtat banal,
Acum sunt necuprinsul în tandrul tău fundal.

Am alergii la timpuri, crezând că au apus,
Dar reînvie totul, bazarul ce s-a spus,

Purta-voi a mea taină, iubito, de ești bună,
Și lasă-mi umbra mea să-ți fie cuib pe lună.

Lacrimi de cais




sâmbătă, 06 februarie 2016

E prea devreme să înflorească un cais
Sau nu? voi știți că ramul...cosmic a-nflorit?
Petale de lumină-au năvălit... solarul vis
Ca împlinit în iarnă a preaiubitului albit
Când amorțite geruri l-au cuprins...

Voi știți că plânge?... curg lacrime năvalnic, 
Vremelnic doare ramul în nopțile ruginei
Și-i frunză nostalgia din vântul amorezic,
E patimă în fructele cerești ale iubitei,
Polenul răcorit de ploi în prisoselnic... 

Ei vor, ei vor a lumii basme ce s-au stins,
Încinse-n zborul lor crenguțele de muguri,
Mireasă albă-a umbrei în cuib de farmec nins,
Când el, un prunc, ascultă o frumusețe-n fluturi 
În dansul feciorelnic, îndrăgostit aprins... 

Potop de aripi lucește-n parfumul lui de flori 
Și crește, ascultă iubitei glas de ghiocei,
Febroar primăvăratic cu dalbele comori,
În leagăn de fantasme ascultă clipa ei,
El doarme și-i recită o iubire...un vis de clopoței!

Cântec


                                                                           


duminică, 14 februarie 2016

Biată inimă săracă,
Umbli-n vieți să dai iubire,
În trădări ești sfășiată
cine să te înțeleagă, cine?

Sufletele nu te iartă,
Pat de flori le faci ferice
Și le porți pe-alumii soartă,
Dar din ochi lacrimi te stinge.

Suferi tu, simțind nestinsă,
În neliniști patimi luptă,
Vrei să dai tandrețe ninsă,
Dar te-nchid sau te aruncă.

Tu ești dor și alinare,
Necuprinsu-i tot în tine,
Inimă ești toată-o floare,
Univers, calde suspine.

Tu ești dragostea ce vine ,
Ești din slavă mângâiere,
Când trupu-i pierdut de sine,
Tu-l săruți și-i dai doar miere.

Se tot duce vântul vieții,
Crunt ești prinsă-n vijelii,
Dar mai sunt ca sloiul gheții,
Oameni te mai pierd, tu știi? 

Și durerea ta e  boală,
Prinsă-i de văpăi din scutec,
Dar iubești, tu ești năframă,
Și-arde rana ta în pântec !

Altarul amintirilor



Ce sunt eu...? sunt un confuz drumeț în ger, 
Ce-am ridicat un templu-n sufletul eter, 
Dar oare tu, vei locui în ochii mei de foc 
Sau vei mai tăinui tristeți ce încă joc?

Îți dăruiesc un imperfect, sunt eu,
Aceluia din evul tragic, greu, 
Și-n mine să fi lacrima de dor, 
Altarul Sfânt , atunci când vreau să zbor, 

Și sunt neprihănitul ce străbat 
Printre ruine cerul scufundat, 
În depărtari senine te mai văd, 
Doar chipul tău îmi este un prăpăd, 

Te potrivesc cu stele de simbol, 
Fugind nebun de dor în dorul lor, 
Și-n templu viselor, de veșnice iubiri,
Ţi-am ridicat altar din amintiri, 

Potop de lacrimi curse în păreri, 
Trecut am fost, ruptura cea de ieri, 
Mai poposesc adesea de atunci 
Să te uimesc și să primesc porunci, 

Și cum un noi nu poate exista, 
Ce ar rămâne, decât lacrima mea, 
În călatoare păsări simt un dus, 
Doar sângele din tine m-a răpus, 

Un gând frumos prin tine eu eram, 
Și-n nări sălbatic eternul respiram, 
Mă căutăi , mă căutam de tine, 
De nu înțelegeam de frică și rușine...

Iar eu pluteam în aerate zări 
Ca păsări blestemate în chemări,
Și nu știu ce e iubirea la pătrat, 
Eu te-am văzut ca sincer unicat,

Ma coborai și iar mă înălțai, 
Îmi erai templul meu , mă colindai,
Să construiesc un altul nu mai pot, 
Eu ti-am păstrat altarul nostru tot.

Din amitiri, te mai păstrez știi bine,
Iubito, încă sar calul pentru tine!

Umbra



Dansez cu tine umbră în fiecare zi,
Dar mai plutesc tristeți îmbătrânind câmpii,
Pădurea ta cu muguri, speranță visătoare,
Foșnește-n suflet vară, năvalnică chemare,

O, primăvară, tainic, tu-n umbră zbori fiori
Din dimineți de vise ai zămislit culori,
Roiești fluturi de zâmbet, iubiri rătăcitoare,
Pocnind al tinereții, balsamul ce te doare,

Și stele se transformă în roi de licurici,
Nelinști arzi în trupuri, lunatice porunci,
Întinzi mâini iertătoare în lacrimi osândite,
Iar inima din umbră voioasă-n piept erupe,

Să ne-nrolăm pe frontul războinicei iubiri
Nu sta pe gând de cruce în gropi de amintiri,
Nebuna ta chemare topește-al iernii sloi,
Dansează iar, iubito, ești umbra din noi doi.

duminică, 14 februarie 2016

Nu iubesc declarativ


                                                                                 
miercuri, 26 august 2015
Zâmbetul întreg lucește,
Primăvara e-un motiv,
Zborul visului începe,
Nu-i nimic alternativ.
Printre rânduri de poveste,
Admirând o albă stea,
Odată i-am dat de veste,
Că mi-e zbucium, clipă grea, 
A fost mitul ce colindă,
Când iubirea-i un boboc,
Atunci când e clocotită
Și-i vestigiu viu cu foc.
Nepăsare-ți spun adio,
Numai voi a colinda
Alte lumi și alte scene
Cursen-n oglindirea ta.
Mă voi preschimba în zori,
În lumina zâmbitoare,
Trandafir, galbeni fiori,
Flutur spre a ta chemare.
Curg în ploile de vară
Când voi fi umblet de nori
Să îi picur strop pe buze,
Ochii ei strălucitori,
Mă voi transforma în raze, 
 Luminând-o dinspre mare,
Peste părul de mătase
O voi mângâia cu soare.
E prințesa din poveste,
Este nimbul cel dorit,
Amintirea ei îmi este,
Vie-n visul  preamărit.
Este mugur primăverii,
Veșnicia-n cuib de sfinxuri,
N-am să plâng de e durere,
Am simțit-o vie-n versuri,
Fredonând doar romantismul,
Curge râu de mit în stele,
Dar,Tu, ești aceeași clipă,
Infinită ce nu piere,
Ars pe rugul vieții aspre
Nu iubesc declarativ
Am trăit dureri profunde,
Doar la tine am motiv,
Nu voi fi artist de seama,
Pe la teatrul de păpuși,
Să declar o vie dramă
Și să plăng la multe uși,
Măștile îmi plac la teatru,
Nu declar minciuni în versuri,
Într-o viața de fantasme,
În bătrâne universuri,
Cânt aceeași simfonie
Într-o primăvară lungă,
Sunt solistul cel statornic
Dirijat de-aceeași nimfă,
În inconseveță curg
Numai umbre schimbătoare,
Nu mă supăr de păreri,
Eu mă-ntorc findcă-s iertare,
N-am să cer lumină blândă,
Viața e contemplator 
Pe-a statorniciei fapte
Nu-i nimic întâmplător.

sâmbătă, 13 februarie 2016

Înger sau demon... I



marţi, 18 august 2015



Voi ce  vă jucați cu vieți cinstite,
Voi anonimi și șarlatani, și hoți de vise,
Vă las ca să mă bateți în cuvinte aspre,
Să râdeți pe la spate și să mă blestemați,
De sunteți demni de voi și preamăriți,
De sunteți cei curați și nepătați,
De sunteți chiar divine,preamărite astre,
Turnați amar că nu mi-e frică de năpaste,
Și râde-ți printre rânduri și în sine
Nu am să fac nici un război cu mine
Și nici cu voi chiar de vă sunt neiertător,
Nu-mi pasă credeți că sunt doar visător?
Hai râdeți și vă laudați de voi,
Nu am să plec deloc la un război,
Iubirea îmi e cântul cel sublim,
Noi toți avem în suflet și venin,
Iar dacă vă place  vă împart
Așa ca să mai scap îmi este drag,
Dar nu voi accepta să fiu popit,
De hoți de vise ce se cred în  miruit,
Cuvinte lașilor puteți să-mi aruncați,
Dar cu-ale voastre scrisuri provocați,
Nu îmi treziți mândria de războinic,
Căci sunt de meserie un destoinic,
De viață nu îmi pasă la o adică
Iubesc dar țineți minte: nu mi-e frică!
Am fost un luptător al vieții mele,
Nu sunt cârpaci , nu umblu în izmene,
Nu mă ascund ca simplu cârtitor,
Un demon pot să fiu ucigător
Sau prieten bun cu cine e bărbat,
Nu vierme ce-i ascuns și-i mare sfat,
Nu-mi declarați război că nici nu știți,
Câ pot să vă arăt că sunteți mici,
Copii crescuți la umbră, unde-i bine,
De moarte nu mi-e frică și rușine,
O moarte pot să am și voi pleca
Pe alt tărâm de Domnul m-o chema.
Sunt simplu și tăcut în viața mea,
Aștept și mă-ntreb de multe ori
De ce-am ajuns în slujba unei Flori,
Că nu alerg nici-cum după-un buchet,
Să stau să studiez amoru-n pat eject,
Chemare cea divină o iubesc,
Doar pentru ea sunt slugă și trudesc,
Voi, nu înțelegeți cei ce nu iubiți,
Vă pasă doar de voi, nefericiți,
Căci fericirea adevăr vă spun 
E doar atunci când inima e scrum,
Nu când printre rânduri cercuri înnodați
Și nu sunteți în cer, vă lăudați,
Căci nu tot ce este pe lume vă e dat
Iar viața voastră vă este un rabat,
Și trist e Dumnezeu în sinea lui
Că încă sunteți copiii nimănui,
Îi curge-o lacrimă de vă-npăcați cu voi,
Voi nu știți ce este-acela un război.
Cuvântul e dus de diavol în păcat
Nu este simplu să slujești în preaînalt
Sufletul e greu sa-l descifrezi, e-ascuns,
Sunt taine bune, taine rele în cuvânt.
Un singur sfat vă dau de m-ascultați,
Trăiți doar în iubire, nu furați, 
Vă credeți că sunteți inteligenți din fire?
Dar și prostul de-i prost și-i merge bine,
Doar de înțelepciune duce lipsă, însă
Chiar de părinții au inimă și-i plânsă. 
Poți fi un profet cu artă,puțini ani,
De e-nțelept și nu trufaș, turbat de bani
Și de-amânunte, de grija altor crini,
Iscoditori ne naștem, suntem străini,
Nimeni nu este sfânt pe-acest pământ
De-aducem doar ispite încercând.
Înger sau demon pot fi, ce vă doriți?
De moarte nu îmi pasă,ci de sfinți,
Un singur jurământ am,stimați eroi,
În suflet am doar dor și nu nevoi..

Înger sau demon...III



sâmbătă, 22 august 2015


Și îngerii mai plâng câteodată,
Când demoni ne poartă-n furie,
Treziți din somn ca o soartă,
Dreptatea trairii,dreptate să fie.
Un demon nu știe s-agite un vis,
E doar un copil adormit printre noi,
Trezindul e sluga trăită-n aprins
El, e eroul etern plecat la război.
Nu-i simbol purtat în ranchiună
S-aducă pieire curtați de nevoi,
Sămănța pieirii resădită-n minciună,
Ba credeți pe cei ce prin vorbe ne-alintă,
Ne mângâie frunțile, zâmbesc cumpătați,
Au suflet de zei dar nu ies în lumină,
Îi arde și macină nempliniri,resemnați.
În spiritul lor e un șarpe-n grădină,
Ascuns printre noi,ascuns e de fel ,
Iubirea e-un slogan ca lumea să vadă,
Dar în suflet există doar mândria de el,
Prin vorbele dulci cu amară dovadă.
Și îngerii mai plâng câteodă,
Când demonii ne poartă-n mândrie
Iubim aclamând iubirea ca o marfă,
În suflet avem ignoranța făclie,
Imaginea-i totul, mândria e o artă,
Un șarpe ascuns în grădina din noi,
Iubim părăsind credința-n plăcere,
În lacrimi suspinul îngheață un doi,
Părăsind ce mai ieri ne trata de durere.

Înger sau demon... II



joi, 20 august 2015


Povestea mea,povestea ta ,
Ard focuri vii de albă stea,
Nemărginitele iubiri,
Noian de tandre amintiri,
Luciri de zâmbete, șiraguri,
În zare, așteptate-n faguri,
Seduse amintiri rescrise,
Tainice drumuri printre vise,
Eterne cercuri de lumină
Într-un veșmânt de taină lină,
Ardoarea buzelor de miere
Au însetat munți de durere,
O! Stea ce tu ai răsărit
Ascunsă-ai fost,nu te-am găsit,
Ai fost și totuși existai,
Tu umbre de iubire-mi dai,
Din visele uitate-n ieri,
Năpăstuitelor dureri,
Mistere-aprinse se întind
Un vânt de stele mă aprind
Cleștaru-n vers,poveștii tale,
O! Suflet blând iubit de zare,
Un nor de vise ai trimis,
Eterna clipă ai desprins,
Suflat din gură, îl cuprind,
Un aur prin mine topind,
Am vrut să sting fiorul meu,
Nu pot, sunt laș de dorul tău,
Trecut, prezent și viitor,
Iubirea caldă ți-e-al tău dor,
Sunt un destin,tu, ești un vis,
Eu, ard în mii de jerbe-aprins,
Tu, răscolești, aprinzi jăratic
Din stele arse-n dor romantic
Purtat primordiar de-atunci
De-un zeu și o Zeiță.Plăngi,
Curg lacrimi și-ai făurit oceane,
Astăzi sunt nemărginiri,canoane,
Pirați sau perindat prin ele,
Purtați de vânturile rele
Ce suflă cu năduf, furtună,
Dar se va sparge, nu-i genună,
Sămânța răului sădește,
Să-aducă neguri în poveste
Și false iubiri se ascund,
Minciuni prin rânduri cântând,
Iar iadul, trăiește prin ele,
Să-ntoarcă, s-aducă durere
Invidioaselor porniri
Ucig prin vorbele cu spini,
Îndemânatice și grele,
Năpasta lor ce arde-n rele,
Ce vrei să fiu înger sau demon?
Oricum sunt tandru hegemon
Tu să decizi judecătoare,
Îmi porți iubirea-n al tău soare,
Eu aș murii doar pentru tine,
Și chiar de mii de ori, iubire,
Nu-mi pasă de napaste mii,
Sunt luptătorul celor vii,
Celor trudiți,arși pe nedrept
În lupta ce-au zidit-o-n piept.

Anomalii suspecte

                                                                                     


joi, 11 februarie 2016

Moartea e o farsă, doar iubirea, ea e,
Portalul spre vise duce-a sa ispită,
Aș purta-o pururi, steaua sa bălaie,
Suflete slugarnic ești durere mixtă,
Zborul tău în trup lacrimă șiroaie,

Tulburat în noapte, chinuit în zori,
Ziua murmuri gânduri, mesteci pacifistă,
Ale tale vorbe, simfoni-n viori,
O, amară dulce-i, veșnica solistă,
Dragoste-n romantic, fluturi spectatori.

Suspectări eterne, fără regretări,
Am alergic timpul la tristeți iubito,
De tu ești în gara, parăsesc frustări,
Trenului din viață, suflet a dorit-o,
Fuge ca nebunul, vara e în zări.

Nu mai sunt decenii, mergem împreună,
Viața am plătit-o, sunt stejar stelar, 
Înverzit de-o stea, farmecu-i de jună,
Sunt într-o eclipsă, vinovat binar,
Patimi înfloresc, paradis de lună.

Bolnav sunt de-o clipă, de un timp avar,
De-o boală eternă, n-are nici un leac, 
Nu o să mă vindec, șoapte-ntr-una ard...
Virus e-o iubire, diagnostic clar, 
Iar Iubito, tu ești, suspect principal.

De ai nevoie...



luni, 06 iulie 2015

De ai nevoie de o mângaiere,
Prieten eu îti sunt cu drag
Ce te alină în tăcere
Și te îmbrățișez curat.

De ai nevoie de iubire,
Te voi iubii,mi-ești nestemată,
Eu te ador, iubită dragă,
Îmi ești a inimii sonată.

De ai nevoie de un zâmbet,
Iti voi zambii si-atunci când plângi,
Cascade de lumină blândă,
Vor curge râuri, să le strângi...

De ai nevoie de un sfat
Sau de un gând de împăcare,
Nimic nu este ca o taină,
În mine le gasești oricare.

De ai nevoie de o floare,
În floare mă voi transforma,
Petalele îți vor fi dorul,
Ce vor purta iubirea ta.

De ai nevoie de un cântec,
Duios și cald ți-oi fredona,
Voi fi doar note muzicale,
Ca să-ți încânte inima.

De ai nevoie de un vis
Sunt visul ce-ți zâmbește drag,
Voi fi cerul cu stele plin,
Vor fii în inimă șirag.

De ai nevoie de căldură,
Atunci când îti este frig,
Te încălzesc, iubită dragă,
Eu sunt un vers ce ard și strig.