Chemare

marţi, 18 octombrie 2016

Aș vrea, când s-o-nsera

Să sorb privirea ta, 

Că-n valul toamnei tu îmi ești o rană, 

Am ploi în destin, 

Dar îți cânt senin 

Și clocotul iubirii te tot cheamă .

Aș vrea, în zori de zi, 

Să-ți murmur poezii, 

Că-n gândul toamnei tu îmi ești visare,

Am cerul cu nori,

Dar soare-n chemări

Și umbra vine în întâmpinare !

Într-un roș amurg

Ochii tăi mă duc,

Și în amintirea toamnei mi-ești demersul,

În ritmuri de ploi

Răcoresc văpăi,

Și pururea-n privirea ta îmi este versul.

Țărm de noiembre

joi, 03 noiembrie 2016

Iar intră în altar noiembre, 

Un strop de soare-l încălzește, 

Și picură la streașini cerul, 

Cu versul lumii se-mpletește, 

Și-mi duce dorul, strălucind, 

Pe liniștite aripi albe, 

Tu ești aicea, în mister, 

În visul meu ce trupu-mi arde.

Suspin în cețuri brumării

Chemări din gânduri veștejite,

A verii arse ce-au iubit

În trup de iele înverzite.

Tu cânți prin frunze aurii,

În plete-ai bezna înstelată,

Ascult,mi-ești vânt sfâșietor

Și burg de toamnă-mbujorată.

Pe ochi clipește pleoapa zării,

Tărâm de basm ascunde-n suflet,

Furtuna seacă-al frunzei țărm,

Și spulberă al toamnei plânset.

Zăresc flămând delirul iernii,

Cu spada-n teaca de cristal,

Ce suflă rece-n focul verde,

În tron de stea cu cer polar.

Pădurea-n ochii reci de toamnă, 

Din an în an, dă jos coroana,

Și-n fluier vântul îi surghiună

Iubirea ei, plăpândă doamnă !