
Ma trezesc dimineata cu gandul evadării din timp,
Ma băntuie iubirea ta,
Ma chinuie suferința,vreau sa evadez din ea,
Pătimesc in zadar?nu,retraiesc clipa,
Trăiesc un deja vu.
Încerc un zbor neinceput,dar
Ma lovesc de pereții spiralei timpului,
Noaptea plec prin lumea nevăzută de zi,
Dar nu te găsesc încă acolo,
Te văd în visul zilei,
Cand drumurile noastre se întâlnesc și se sărută,
Pătrund în ființa ta și tu într-a mea,
Ne admirăm,ce frumos ar fi sa rămanem așa!
Retraiesc sentimentul în fiece zi a clipei.
Ne știe timpul începutului,
Iar infinitul nesfarșit se pierde în spirala sa.
Am să te iau în palmă iubito,
Tu ce mă naști în fiecare clipa cu dragostea ta
Și o să patrundem în lumea eternului din noi,
Acolo nu exista deja vu,
Durere sau tristete,
Lacrima e un doar un cuvant,
Stelele sunt felinare ce lumineaza bulevardul iubirii
Și nu se sting niciodată,
Frunza nu se usuca,
Vantul nu se supără în furtuni.
Timpul e inchis intr-o colivie uitată
De el însuși,
Nu mai respir aceleași vise la infinit,
Ramanem in eu-l nostru comun,
În lumea nevăzută din noi,
Renașterea stelelor e o magie
A timpului,
Un deja vu...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu