Zbor de cuvinte

luni, 11 iulie 2016

Tu ești zbor de cuvinte, un duh vrăjit,iubito,

Stăpână-n nopți și zile, ecou ce te pierdeam,

Și-mpodobeam povestea, ce timpu-a risipit-o,

Cu nostalgie-n chipuri fantome inventam.

Doar te-auzeam prin mine, albastră fericire,

Șoptit vorbirea-ți caldă-n oglindă-n trup de liră ,

Ardea ascuns, naivă, cu vise de-nflorire

Luna-n palat albastru prin pașii-ți de copilă.

În lumea ta cuvinte, alaiuri de mătasă ,

Fiori în măști de ceară te-mprejmuiau ostil

Și țopăiai mirarea cu-o pace zgomotoasă

Pe străzi de primăvară ca floarea de april.

Tu-nmugureai în ramuri regența ta frumoasă,

Din câmpuri stralucirea să nu o mai retragi,

Nemărginirea-ți tandră e-n primaveri, mireasă,

Adolescentă boală  în infinituri dragi.

Curtat de al tău farmec aprind banale toane,

Când m-arcuiesc în gând, cutreierat de dor,

Prezent mă tragi în timpul neliniștite-i goane

Din zile răsărituri cu-al șoaptelor izvor.

Și mitul sorții își pune veșmintele-n icoane,

În coridorul toamnei,în sacru-s frunze moarte,

Cad picături de ploaie în stări ce dau frisoane

Și bântuie în suflet pătruns de buze coapte.

Trec clipele-n tipare și guri de timp răzbite,

Sunând treziri tăcerii prin gândul înțelept,

Și-absoarbe orizontul prin fulgere voite,

Cu urletul din soare, în flăcări dorm și-aștept.

Și geme neînțelesul  cu aripe de vise,

Înjunghiat de viciu, dureri în izbăvire,

Bețiva ta iubire în zbucium mă aprinse,

Căci aurul din stele, în stearpa văduvire,

Nu-nlocui-va clipa cu văl dumnezeiesc

În zborul pur din ochi-ți, eternul îngeresc !