luni, 03 octombrie 2016
E iar război cu sine-n jertfă
Și-i scris pe manuscris de timp,
În legea cultului durerii
Fior tomnatic de-anotimp.
E lupta zilelor prin chaos,
În ani, ce-s muritori divini,
Vuiește-n somnuri simțăminte
În chip cu ochi de amintiri.
Respiră palpitații-n lume,
În lanțuri prinse se-oglindesc,
Nu-i libertate, ci osândire,
În crunt blestemul omenesc.
Și-i sângeră culoarea, toamnă,
Ești blânda ce spre moarte duci,
Iar doare seva în smaralde
Și picuri verde-atunci când plângi.
Mai putrezește-un gând sub frunze,
Bolnav în jurământ de plumb,
Și-i biciuit de doruri multe,
Printre ruine fumegând.
În dans de ramuri denudate
vântul, cu ochi de trecător,
Îndrăgostit de libertate
În frunze-i crai sfâșietor.
Misterele se scald în clipe,
Priviri în tine rătăcesc,
Și știu că va veni netimpul,
Iubindu-te, în tine viețuiesc !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu