Țărm de noiembre

joi, 03 noiembrie 2016

Iar intră în altar noiembre, 

Un strop de soare-l încălzește, 

Și picură la streașini cerul, 

Cu versul lumii se-mpletește, 

Și-mi duce dorul, strălucind, 

Pe liniștite aripi albe, 

Tu ești aicea, în mister, 

În visul meu ce trupu-mi arde.

Suspin în cețuri brumării

Chemări din gânduri veștejite,

A verii arse ce-au iubit

În trup de iele înverzite.

Tu cânți prin frunze aurii,

În plete-ai bezna înstelată,

Ascult,mi-ești vânt sfâșietor

Și burg de toamnă-mbujorată.

Pe ochi clipește pleoapa zării,

Tărâm de basm ascunde-n suflet,

Furtuna seacă-al frunzei țărm,

Și spulberă al toamnei plânset.

Zăresc flămând delirul iernii,

Cu spada-n teaca de cristal,

Ce suflă rece-n focul verde,

În tron de stea cu cer polar.

Pădurea-n ochii reci de toamnă, 

Din an în an, dă jos coroana,

Și-n fluier vântul îi surghiună

Iubirea ei, plăpândă doamnă !