Mă întreb, tu suflete,de unde vii și cine ești?
Cine te-a adus pe lume de prin odele cerești?
Al tău tată, a ta mamă te-au iubit,te-au închinat,
Adevărul despre tine îți este predestinat,
Ai fost adus de prin stele, tu, suflet de om curat,
Chinuind a ta durere cu iubire înfășurat,
Tu ești simbol al luminii pur și drag îmbălsămat
Cu petale-n nemurire te-au ursit când te-au visat,
Ai umblat prin universuri,ești lumină,împărat,
Al visării îi ești versul drag căci tu ești divinizat.
Doamne, suflet de barbat,de femeie suflet drag,
Peste timp și peste umbre ești iubit sau blestemat,
Fără tine nu există nici un dor, nici un mormânt,
Nici un vis nu e purtat și nici piatră șlefuind
A ta umbră șă aseze amintirea c-ai trecut
Pe aici prin lumea asta pomenit de un cuvânt,
Ești un zeu purtat de oameni, în piept ești purtat cu jind
Al bătrânelor canoane cu al sfinților alint,
Dumnezeu îți este tatăl,Cel mărit și-adevărat,
Cu a sa dragoste aevea te-a crescut,te-a educat
Să nu fii un oarecine în al lumilor păcat,
Trupurile te-au purtat și te poartă ne-ncetat,
Fără tine nu-i nimica pe pământul frământat,
Nici în stelele din cer nu există fremătat,
Suflete alint și cuget ești mereu biruitor,
Moartea ta nu-ți este dată ești eternul călător,
Moartea noastră nu e moarte e un simplu trecător
Ce ne trece de aici spre alt nimb în cerul dor,
Ești frumos ca un luceafăr,făt frumos ești te socot,
Nu te urâți copile într-o viață ce-ai umblat
Să nu fii purtat de bestii, să nu fii îmbrățîșat,
Doar iubirea este țelul ce ți-a fost încredințat.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu