Odă iubirii

Iubire,te-ai nascut undeva în timp,

Ai venit din neant,

Din stele,

Adusă de un dor călător într-o inimă te-ai cuibărit,

Într-o inimă mare

Și ți s-a dat drumul să umbli,

Să zbori,

Să împânzești universul cu dragoste,

Te-ai înmulțit și ți s-a dat drumul,

Ca o pasăre maiastră călatorești,

Uneori ești statornică,

Alteori fugi,fugi ca o nebună și nu știi unde te duci,

Te izbești de suflete călătoare,

De refuzuri,

De inimi împietrite,descumpănite,părăsite,

De ani pierduți prin singurătate,

De ani prea mulți ce nu mai cred în tine,

Unele inimi nu mai cred în tine,

Altele da,

Esti cea mai frumoasă dintre stele,

Cea mai strălucitoare,

Cea mai sălbatică dintre zâne,

Te așezi acolo unde sufletul te așteaptă,

Te visează și crede în tine,

Te așezi și pleci uneori prea devreme,

Speriată de ceea ce vezi și de ce simți,

Uneori rămâi lipită pe vecie de câte un suflet,

Alteori de două,

Uneori rămâi doar o amintire,pierdută,ruptă în două,

Bărbat și femeie te visează,

Copil și mamă te simt,

Suflet Tânăr te visează deseori, suflet bătrân te viseaza uneori,

Ești cea mai visată,

Cea mai dorită

Ești cea mai curtată,

Cea mai curată dintre fecioarele timpului,

Speranță ești în lume,

Deseori ești alungată de suflete perfide ce nu te înțeleg,

Te-ai lovit și de mine într-o zi

Și am rămas uimit de frumusețea ta,

Ochii mei te vad din interiorul tău îngeresc 

Și te-am gustat cu sufletul,

Te-am păstrat fecioară,dulce îmi ești,

Nu am să-ți dau drumul din inimă acum la zenit,

Te-am visat prea mult, să nu pleci,

Dacă tu pleci vreodată voi zbura cu tine să nu te las singură,

Să nu poposești prin cine stie ce colț umbros,

Nu am să te las niciodată singură iubire,

Nu am să te las niciodată singură iubito.