vineri, 19 august 2016
Nu mai curge amurgul din stea,
Și ploapa a obosit, de priviți,
Îngenucheat e cerul deasupra ta,
Iubindu-te cu ochii cuminți.
Și pâlpâie clipa în clipiri,
Hrănindu-și iubirea-n capriciu,
Iar pasarea zobară în amintiri,
Plecându-se orizontului viciu.
Lumina răsare cu raza ei frântă,
Renaște cuvântul din cuvinte plăpânde,
Cu litere fragede din gura cea mută
Mă caută timpul cu tine-n secunde.
Cosmosu-i sferă a vibrației șoapte,
Durerea-l străbate în trăita ninsoare,
Și-i setea adâncă în fluidele ape,
Și focul tău arde, rătăcind depărtare.

Frumos! Felicitări!
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Nelu !
RăspundețiȘtergere