sâmbătă, 17 martie 2018

Cântec trist



miercuri, 07 octombrie 2015

Viața este-o liră-n vânt
Ce-i crescută din cuvânt,
Muguri scriși pe vers de foi,
Verde lamură din ploi,
Soarele te încălzește
Cu miros de flori te crește,
Cu alaiuri din tăciuni
Și cu spirit din genuni.
Tatăl nostru cel iubit,
Când copacul la-'nflorit,
Mama vieții să rodească,
Din mantaua cea cerească,
Primăvară-i, cu săgeți
Ce vă saltă-n dimineți.
Vara cu-ale ei călduri
Vă crește peste păduri,
Strălumine din țărână,
Îngerii visuri vă-'nchină,
Doruri și iubiri se-'ntrec,
Cu săruturi vă ferec,
Fructe de lumini vă cresc,
Cânturile vă-'ntăresc.
Dumnezeu ce te-a creat,
Peste zare  a arat,
Multe graiuri sub copite,
Peste veacuri cu ispite, 
Ce prin stele să le vezi,
Dulcele din muguri verzi
Și amarul din gutui,
Umbra-ți în 'nălțări să sui.
Toamna, răcorită veste,
Venită din flori rupestre,
Duhul suflă, ca să rupă,
Roșul zilelor de cupă,
Picuri adânc biciuiesc
Rănile, ce le  sființesc,
Scâncesc de pe amintiri,
Crâmpeie din amăgiri.
Văpaie scursă de rămâi
Pe drum bătut de călcâi,
Fulg de slavă-îmbătrânești,
Frunză-adormi, te osândești,
Din sânge devi rugină,
Palma frunzei se închină,
Printre stele adormită,
Fulgi de timpuri bântuită,
Ai fost vis, dacă contezi,
De prin ram cu stele verzi,
Pe pământ ai obosit,
În ochi ai încremenit,
Sufletul, pastel în zări,
Trupu-i seu de lumânări !

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu