Când stele și lumi ți s-au stins
și noapte-i din chipuri învinse,
primește ca dar versuri ninse,
le am de pe țărmuri deschise,
din grai de văzduh neînvins.
Când gemi și în piept chinuri țes,
primește, iubind crizanteme,
și-un cânt de prin vechi diademe,
din rugul grădinii boeme
Cu flori despe-al tău înțeles.
Și poate cu ele te-am dus
Prin rânduri în canoane de ere,
Cuvinte inocente-n durere,
Primește, iubind în tăcere,
Când florile verii-au apus.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu