marți, 13 martie 2018

Când stele...



Când stele și lumi ți s-au stins
și viața e-o pagină-apusă, 
ridică din har fila scrisă, 
ce vine când fruntea-i deschisă, 
și  graiul rostește din carte, din vis. 

Când geme și-n piept chinuri țes, 
primește, iubind crizanteme,
și-un cânt de prin vechi diademe,
din rugul grădinii boeme 
Cu flori despe-al tău înțeles. 

Și poate cu ele te-am dus 
Prin rânduri în canoane de ere, 
Cuvinte inocente-n durere, 
Primește, iubind în tăcere, 
Când florile verii-au apus.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu