marţi, 12 aprilie 2016
Cu tine umbra mea este răsfrântă,
Alerg perpetuum cu cicatrici bizare,
Închisă plânge-o amintire viitoare
Strigând tăcerea de patime înfrântă,
Și chinul meu în flăcări e aprins,
Blestem călătorind printre miraje,
Oftează pietre-n meditații de pavaje
Și obsesiv un vis de rană-i prins
Mai sângerează prin litere o cută
Fără de trup mi-e rana ta arzândă,
Și mă lovesc strigările-n secundă,
Când te zăresc, iubita mea tăcută.
Prin ochi încă mai plânge viitorul,
Și timpul în cascade ne contestă,
Cu aripi frânte e prezentu-acesta,
Captiv în piesa dramei e actorul.
Mai cred în respirații de miracol,
Dor invizibil răsărit din trupuri,
Când aburii de suflet toarnă fluturi
Și dreptul la durere mi-e oracol.
Ca un război fatidic fără arme
Necenzurate lupte port în mine,
Săgețile privirii duc spre tine,
Tu, lacrimă din suflet și din carne.
În ape curg dezastrele din noi
Și mă trezesc bolnav printre ruine,
Cu foc furtuna-n fulgere mă ține
Și te iubesc cu ochi de cer în ploi.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu