vineri 6 mai 2016
Amorțit e timpul pe-o undă precară,
Gândul zboră lin, amintiri de ceară,
Plin de vrăji e visul unduirii tale,
Beat adie vântu-n mreaja arzătoare.
Sunt hoțul de stele cu mii de păcate,
Când pământul doarme-n apusuri roșcate,
Urme-nlanțuite ard dureri drept pradă
Pe-ale tale pe buze vraja-i în cascadă.
Rătăcită-n crengi, codrului lumină,
Luna își revarsă chipul în retină,
Ochii-n cer privesc în apele vieții,
Deschizând în seri poarta zeității.
Pomul înverzește, florile-s nebune,
Flăcările-n munte mocnesc în cărbune,
Suferă-n albastru pașii urmei tale,
Murmură în verde nostalgii stelare.
Printre gene-n zare, cerești frumuseți,
Zboara rugi solare ce trimit săgeți,
Pe fereastra mării, zarea-n fantezie,
Freamătă cuvinte-n cânt de poezie.
Și-n miraj departe, cerul-o scânteie,
Se înalță-n vânturi val de curcubeie,
În eter e basmul și iubirea-i toată
Iar magia naște-n chipuri laolaltă.
Prin albastru crește fericirea vie
Și-n povestea firii treci cu duioșie,
Și sufletu-i rază, dragă strălucire,
Zâmbet de copil ți-e calda privire...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu