duminică, 05 iunie 2016
Mai cad cu infinitu-n ore născut de-acel moment mereu
Și prăbușesc în foc trezirea secundelor fierte în greu...
Ai printre patime cernute doar frământări, ce înghețau,
Și-n jurul meu însingurate iluzii tulburi se-nălțau.
În primăvara firii tale îmi duci ispite-n umbra mea,
Suave-s clipele femeii când țipă-n simț suflarea ta.
E noaptea ondulata mască ce se trezește din impas
Și fulgeră topind sincope trezind trădarea ce-a rămas.
E chipul tău un legământ, beție adâncă-n somnul viu,
Când luna doarme parfumată pe străzi de mai cu chip pustiu.
Își pune cerul patrafirul , adânc urcând treaptă cu treaptă,
În întuneric cugetează, cuvinte-n gânduri ramuri poartă.
În depărtări hipnotizată privește-o geană călătoare,
Pe puf de nori cu ochii tăi și clipe rupte din petale.
Și ceasul bate-n stele vise, și-n latergie curge timpul,
Pulsează veghea ce măsoară în ritmul cordului descântul.
Magnetic mă întorc și fumeg, lumină cazi în pas cu pas,
Natura-mi zboară-n fierte basme, amestecândule în glas,
Și-n vidul dinapoia mea în bolți vârtejuri se revarsă
Când răstigniri, banale-n trup, deliră-n starea ta trupească...
Anost arde nemărginirea umbrele reci de stea polară,
Prin noapte,-n subțiate raze, curg frunzele pe ram cu ceară.
În fantomatic cer colindă haiduci pe-oceanul solitar
Și-n rătacite drumeții bat orizontu-n vânt hoinar.
Zâmbesc stafiile din munte străpunse-n moabita Rut,
Pe țărmul zilelor vândute și-ard veșnicia din sărut.
Răsari fiorii norilor plinbându-ți umbra plutitoare,
În taină pactul îl semnezi ? Doar ești năluca umblătoare !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu