luni, 29 iunie 2015
Ce de vise ai avut copilarie...
Ai ramas departe, albă stea,
Fruntea zorilor, cununi cu iasomie,
Chihlimbare-n cer ne dăruia.
Perindam peste văzduhul străzii,
Mugurii eram, nimburi și iezi,
Din cireși stropeam culoare-amiezii,
Verde lunecau copacii în livezi.
Mult zgomot făceam pentru nimic,
Ne purta etern pe noi copiii,
Atacând în valuri un birlic,
Zmeul îl încăieram ca ageamiii.
Des, discuții-aveam cu oameni de zăpadă,
Le eram atenți și seriosi,
Ca minunea veșnic să revadă
Ale sfinților curați și generoși.
Noi băietii stam strânși toți laolaltă,
Fetele atunci nu ne plăceau,
Erau zmiorcăite, toate leoarcă,
Când în cercuri noi le fugăream.
Bălțile călcam prin toată zoaia,
Aveam porturi construite-n lac cu pești,
Cu rechini mereu le umplea ploaia
Și eram doar sinceri și onești.
Vara în căldura de făclie
Mateloți eram, în afirmare,
Broaștele înotau în herghelie
Se-ntreceau ades cu disperare.
Pivotam prin crânguri sus în vele,
Printre îngeri noi cutreieram,
Seara fugăream un stol de stele,
Câte-un stol de vise noi aveam.
Cerneau dulci comori în depărtare,
Flori de câmp adesea culegeam,
Fremătând în munții dinspre zare ,
Și cutezatori ne-împăunam,
Nu visam tot ce visăm, oricum,
Nu știu câte-n cer noi mai credeam,
Dar sunt sincer și aș vrea acum
Să fiu iar copilul ce eram !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu