duminică, 13 septembrie 2015

Vulcani stinși


aurel auraș
vineri, 04 septembrie 2015
M-am săturat de-atâta vară,
Se evaporă stelele din priviri,
Din privirea ta cu ochi de stele,
Tu, de veghe în răcoare munților,
A munților tăi mirosind verde,
Ai mei s-au stins, 
Vulcanii mei s-au stins,
Au adormit privirind la tine.

Aș vrea să vină iarna cumplită,
Să-mi înghețe dorul,
Să îngheț fiorul,
Să ingheț în trup,
Visul să înghețe,
Somnul să înghețe,
Doar inima o vreau trează,
Să-mi fie turn de veghe
Atunci cănd primăvara e un început cu tine.

Soarele se topește-n vise,
Arde-n fioruri,
Pâlpâie în timpuri.
Vreau ninsoare pe frunte,
Pe buzele tale 
Să se topească fulgii
Iar eu să le strâng apa
Și s-o beau de sete, apa buzelor tale,
Și să mă hrănesc cu privirile tale,
Să respir aerul tău,
Să înghețe clipa cu tine,


E iarnă în soare acum și e toridă vara,
Lumina strălucește în viforul rece,
Dar e frig, cumplit de se usucă timpul,
Rotocolul lui scârțâie,
Spirala timpului arde în flăcări de gheață,
Râsuri cu ecou se aud înghețate,
Se sparg în cioburi sclipitoare,
Amurgule fierbinte mi-ai înghețat cugetul!
Dar am inima turn de veghe
Ce te așteaptă, 
Te așteaptă vulcanii mei stinși.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu