aurel auraș
Încerc să îți mai scriu un rând, iubito,
Tu m-ai zidit să-ți cânt în vers admirativ,
Îmi ești a mea visare de arderi și durere
Și ți-am jurat că-mi ești eternul primitiv.
M-ai osândit să ard în versuri de iubire,
Dar din iubire scriu versuri pentru tine,
Prin lume te-am găsit înlăcrimat simbol
Când trist prăpădul lumii ne-aparține.
Au curs iluzii despre viață asta monotonă
Ca un copac plantat am înverzit tristeți,
Doar bucuria ce m-a copt în toamnă
Din fondul verde tu farmeci dimineți!
Mai curge un torent al vieții aspre,
Dezamăgiri ce curg cu-al vieții chin,
Dar marea mea iubire te voi crește
Luptând în ani de viață c-un destin.
Din jarul iubirii ce-aprinde a sa clipă
Trimite-mi dorul tău să-l cresc pe rămurică.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu