aurel auraș
Ești o nimfă, sunt văzduh, prin mine zbori îndrăgostită
de aerul înălțimilor dorului...
In mine vântul te înalță pe bolta cerului frunții mele,
Ochii mei de foc încălzesc amurgul cel rece,
Iubesc acest zbor al tău, sunt ceea ce ești tu, în suflet,
Același sentiment pe fereastra cerului de basm...
Iubim cu aceeași inimă, ascunsă patimă,
Depărtaririle, of departările, ne apropie atât de mult...
Ce mai vise, zărim gândurile călătorind prin stele,
Ce mai vise...
Călatorești cu aripi, aripi dăruite filmului fericirii,
Le împrumuți din arhiva cea veche ,
Sunt aripi folosite de îngeri...
Când și când le împrumuți de la ei...
De-aș fi un înger alb aripile ție ți le-aș dărui,
Dar sunt un vazduh...
Doar un văzduh petrecându-te cu dorul meu...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu