Haideți să vorbim...

++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Încă se mai moare fără știrea morții,
Încă bani-s farmec și sunt ochii iubiți.
Dumnezeu, să-i pună cruci în calendare
Pe cei duși la cer,Doamne, sunt cuminți!

 +++++++++++++++++++++++++++++++++++
Haideți să vorbim de moarte că de viață nu ne pasă,
Morții-i ridicăm șabloane de iubiri în astă viață,
Ce-o să fie-n soartă nudă ce în foc de iad e arsă?
Patima dogmei zidite ne incuie-n vis de ceață.

Și mai plânge-o mângâiere de senin galben oftând,
Iar mai pleacă o tăcere, un gând trist prin zări zburând,
Arcul morții-i nesfârșite, nu ne pasă suntem frânți,
Poticniții dau târcoale dinspre umbre-n zeii crunți,

Ei și ce și ce să pierdem? urlă hoarde de neliniști,
Urcă greul plâns de sfinți, cresc tristețile în miriști,
Unde ești moralitate, ești ascunsă-n veșnicie?
Cale lungă ne-a trecut, să plecăm la sihăstrie!

Hai să mai vorbim de viață, dureroasă tragedie,
Curg pustietăți de toamnă, latră câinii-n ierni, sfășie,
Inimi se iubesc prin vise că-n realități sunt vise,
Amăgiri ce se respiră iar în guri de buze-s prinse,

Și mai plânge-o apăsare, lacrimile-i curg șiroaie,
Neputința se atârnă, disperată-n nori de ploaie,
Zbiară-ntunecata beată de a biruinței vrere
Raspirând amarul negru ce întinde-a ei plăcere.

Și tot rânduind prin beznă nebunind parerea castă,
Stelele legate-n lanțuri trag lumina s-o cunoască,
Ninge-n suflete pierdute apăsată-n nepăsare,
Lumea asta-i lumea morții, bogăției în turbare.