Tu

Tu-mi ești izvor de taină și cugetul din creste,

Și înger și femeie, și viață neumbrită,

Un ideal ce-mi umblă în sferele celeste,

Purta-voi a ta șoaptă din gura ta iubită.

Și va veni o zi, și va veni secunda,

Când tu, iubita mea, vei reveni în mine,

Atunci romanța noastră va curge ca o undă

Lăsând heralzii sorții să freamăte de sine.

Acolo unde cerul unit e cu pământul,

Acolo unde piere coșmarul diabolic,

Se va-ntrupa sărutul ce tăinuie cuvântul

Și te vei naște-n trupul amurg de aprioric,

Vom curge-n praf de stele, în veșnicele flacări,

Ne vom topi în inimi bolnavele trufii,

Și cu-o duioasă ură te strâng în piept de cânturi,

Eu vinul roș de patimi, tu cupa mea să-mi fii,

Sa fiu litere-n strofe vorbite pe-a ta filă,

Și umbra ta de veghe cu-mbrățișări de noapte,

În ochii tăi voi plânge cu ploile-n idilă,

În zbor de deget scris,tu ești sfioasa-mi carte,

Dă-mi gânduri de putere să-ți pildui reverie,

Să nu mă pierd de tine prin frunze fumegânde,

Ferice-n plete-or curge, în ochi caldă privire,

Petale de-albe aripi, să rup văzduh de unde,

Îmi ești visare-albastră, albastră-i rătăcirea,

Albastră mi-este boala, albastre plâng oceane ,

În galbenul tău drag galop mi-e regăsirea,

Și-n auriri de muguri ard flăcări diafane .