marţi, 23 iunie 2015
Iubita mea,te-ndemn, scriem poeme,
Și versuri pe albastrul cer senin,
Noi doi călătorind prin emisfere,
Purtând al nostru suflet spre sublim.
Iubita mea, cea tandră și sfioasă
Hai să cântăm în lume, în sonete,
Să răsădim lirismul ca o soartă
Spre zările aprinselor buchete.
Iubita mea,cea dulce și suavă,
Îmi semeni vise pline de culori,
Îmi porți mereu cu versul ce ne leagă,
Iubirea semanată în fiori.
Iubita mea, ce fermecată-i e viata,
Ne poartă un destin paradoxal,
Să megem, să călatorim în taina
Galacticei romanțe-n ideal.
Cântând rime de toamnă și de vară,
Iubita mea,sa cultivăm un vers,
Destinul ne înpinge ușor spre iarnă,
Dar primăvara-i singurul demers .

Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu