Dacă ninge cu flori, dacă ninge culori,
Este darul iubirii din altarul luminii,
Sfinte porți se deschid în grădini îngerești,
Primăvară ești astru, ochi-ți verzi dăruiești,
Ești vestirea cu har, iar se-ntâmplă minuni,
Și-un potop parfumat curge-n pomii nebuni,
Într-un roi de-așteptări printre nopți brumării,
Muguri râd, scoși din soare, își deschid florării,
Pașii săi sunt veniți cu-n trecut în strămoși,
Primăvara e-n noi, nuntă-n anii frumoși,
An de an tu renaști în speranțe de veacuri
Și ne cânți simfonii cu balsame de leacuri.
Tu vorbești de cocori fulguind zbor de fluturi,
Revărsând în neliniști cor răboinic de cânturi,
Tu zâmbind te mai superi peste zile iernoase
Ce amarul și-l frâng, arse focuri în case.
În genunchi de păduri tu te sprijini de cer
Și în suflul de verde moartea pleacă stingher,
Arzi buchete în suflet, le respiri tineresc,
Și albești întuneric, focu-acesta-i firesc.
Dintre tot și nimic ești eterna poveste,
Planul tău la iubire optimist suie-n creste,
Tu ești vergura vieții, lin mai cântă vioara,
Ești din muguri iubito, vreau să-ți gust primăvara.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu