Forme

miercuri, 14 decembrie 2016

Sentimental, visez același vis, cu tine, 

În ore mă cufund, în lung nesomn,

E uneori sfârșit trupul în sine,

Dar îngerul privirii mi-e patron.

Și greu îl pierd, în ore de credință

Al tău surâs, ce-mi biciuie în minte,

În vorbele privirii de cuvinte, 

Încerc să înțeleg de-i suferință

În forme așternute de șablon.

E greu de deslușit și universul,

De-aceia-ți spun din dorul infinit,

Mi-ești iadul, raiul și-nțelesul,

Chiar de mă pierd în pustiitul mit...

Durerea mea din tragice cuvinte,

Ocean de stele ard patime avid.

Descumpănită, povestea are suflet,

Și ea visează ca un prunc în pântec.

În forme imposibilul deschid !