miercuri, 28 decembrie 2016
Prea multe sacrificii înțepenesc fiorii,
Prea multe ispășiri ard dorurile-n țarc,
Amoru-și duce raiul în mugurii visării;
Deșerturi cu nisip clepsidrele-și descarc.
Prin nouri cu păcate nu se zăresc nici munții
Și pizmele blesteamă înmugurind frustări,
Oftează infinitul în cugetarea frunții,
Ducând povara lumii pe-alaiuri de-nchinări.
În basmele rescrise, întruchipând speranța,
Cu-a penelor cuvinte mai flutură iubiri,
Dar prinsă-i gheața-n suflet și tace rezonanța;
E steagul rupt în două, trăind din amintiri.
Căci ce e scris în gene nu-i pururi roditor,
Dar cel ce soarbe moartea e-n piept nemuritor !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu