Zâmbetul întreg lucește,
Primăvara e-un motiv,
Zborul visului începe,
Nu-i nimic alternativ.
Printre rânduri de poveste,
Admirând o albă stea,
Odată i-am dat de veste,
Că mi-e zbucium, clipă grea,
A fost mitul ce colindă,
Când iubirea-i un boboc,
Atunci când e clocotită
Și-i vestigiu viu cu foc.
Nepăsare-ți spun adio,
Numai voi a colinda
Alte lumi și alte scene
Cursen-n oglindirea ta.
Mă voi preschimba în zori,
În lumina zâmbitoare,
Trandafir, galbeni fiori,
Flutur spre a ta chemare.
Curg în ploile de vară
Când voi fi umblet de nori
Să îi picur strop pe buze,
Ochii ei strălucitori,
Mă voi transforma în raze,
Luminând-o dinspre mare,
Peste părul de mătase
O voi mângâia cu soare.
E prințesa din poveste,
Este nimbul cel dorit,
Amintirea ei îmi este,
Vie-n visul preamărit.
Este mugur primăverii,
Veșnicia-n cuib de sfinxuri,
N-am să plâng de e durere,
Am simțit-o vie-n versuri,
Fredonând doar romantismul,
Curge râu de mit în stele,
Dar,Tu, ești aceeași clipă,
Infinită ce nu piere,
Ars pe rugul vieții aspre
Nu iubesc declarativ
Am trăit dureri profunde,
Doar la tine am motiv,
Nu voi fi artist de seama,
Pe la teatrul de păpuși,
Să declar o vie dramă
Și să plăng la multe uși,
Măștile îmi plac la teatru,
Nu declar minciuni în versuri,
Într-o viața de fantasme,
În bătrâne universuri,
Cânt aceeași simfonie
Într-o primăvară lungă,
Sunt solistul cel statornic
Dirijat de-aceeași nimfă,
În inconseveță curg
Numai umbre schimbătoare,
Nu mă supăr de păreri,
Eu mă-ntorc findcă-s iertare,
N-am să cer lumină blândă,
Viața e contemplator
Pe-a statorniciei fapte
Nu-i nimic întâmplător.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu