duminică, 14 februarie 2016
Biată inimă săracă,
Umbli-n vieți să dai iubire,
În trădări ești sfășiată
cine să te înțeleagă, cine?
Sufletele nu te iartă,
Pat de flori le faci ferice
Și le porți pe-alumii soartă,
Dar din ochi lacrimi te stinge.
Suferi tu, simțind nestinsă,
În neliniști patimi luptă,
Vrei să dai tandrețe ninsă,
Dar te-nchid sau te aruncă.
Tu ești dor și alinare,
Necuprinsu-i tot în tine,
Inimă ești toată-o floare,
Univers, calde suspine.
Tu ești dragostea ce vine ,
Ești din slavă mângâiere,
Când trupu-i pierdut de sine,
Tu-l săruți și-i dai doar miere.
Se tot duce vântul vieții,
Crunt ești prinsă-n vijelii,
Dar mai sunt ca sloiul gheții,
Oameni te mai pierd, tu știi?
Și durerea ta e boală,
Prinsă-i de văpăi din scutec,
Dar iubești, tu ești năframă,
Și-arde rana ta în pântec !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu