Ce sunt eu...? sunt un confuz drumeț în ger,
Ce-am ridicat un templu-n sufletul eter,
Dar oare tu, vei locui în ochii mei de foc
Sau vei mai tăinui tristeți ce încă joc?
Îți dăruiesc un imperfect, sunt eu,
Aceluia din evul tragic, greu,
Și-n mine să fi lacrima de dor,
Altarul Sfânt , atunci când vreau să zbor,
Și sunt neprihănitul ce străbat
Printre ruine cerul scufundat,
În depărtari senine te mai văd,
Doar chipul tău îmi este un prăpăd,
Te potrivesc cu stele de simbol,
Fugind nebun de dor în dorul lor,
Și-n templu viselor, de veșnice iubiri,
Ţi-am ridicat altar din amintiri,
Potop de lacrimi curse în păreri,
Trecut am fost, ruptura cea de ieri,
Mai poposesc adesea de atunci
Să te uimesc și să primesc porunci,
Și cum un noi nu poate exista,
Ce ar rămâne, decât lacrima mea,
În călatoare păsări simt un dus,
Doar sângele din tine m-a răpus,
Un gând frumos prin tine eu eram,
Și-n nări sălbatic eternul respiram,
Mă căutăi , mă căutam de tine,
De nu înțelegeam de frică și rușine...
Iar eu pluteam în aerate zări
Ca păsări blestemate în chemări,
Și nu știu ce e iubirea la pătrat,
Eu te-am văzut ca sincer unicat,
Ma coborai și iar mă înălțai,
Îmi erai templul meu , mă colindai,
Să construiesc un altul nu mai pot,
Eu ti-am păstrat altarul nostru tot.
Din amitiri, te mai păstrez știi bine,
Iubito, încă sar calul pentru tine!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu