sâmbătă, 22 august 2015
Și îngerii mai plâng câteodată,
Când demoni ne poartă-n furie,
Treziți din somn ca o soartă,
Dreptatea trairii,dreptate să fie.
Un demon nu știe s-agite un vis,
E doar un copil adormit printre noi,
Trezindul e sluga trăită-n aprins
El, e eroul etern plecat la război.
Nu-i simbol purtat în ranchiună
S-aducă pieire curtați de nevoi,
Sămănța pieirii resădită-n minciună,
Ba credeți pe cei ce prin vorbe ne-alintă,
Ne mângâie frunțile, zâmbesc cumpătați,
Au suflet de zei dar nu ies în lumină,
Îi arde și macină nempliniri,resemnați.
În spiritul lor e un șarpe-n grădină,
Ascuns printre noi,ascuns e de fel ,
Iubirea e-un slogan ca lumea să vadă,
Dar în suflet există doar mândria de el,
Prin vorbele dulci cu amară dovadă.
Și îngerii mai plâng câteodă,
Când demonii ne poartă-n mândrie
Iubim aclamând iubirea ca o marfă,
În suflet avem ignoranța făclie,
Imaginea-i totul, mândria e o artă,
Un șarpe ascuns în grădina din noi,
Iubim părăsind credința-n plăcere,
În lacrimi suspinul îngheață un doi,
Părăsind ce mai ieri ne trata de durere.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu