luni, 17 iulie 2017
Călători carnivori indecența-i fardează,
Uitându-și obârșii născute-n placentă,
Iubirea de viață în trecuturi oftează,
Bureți cresc în pâlcuri, în pădurea absentă.
Pigmei maronii germinează-n hormoni,
Pe pielea zbârlită șacali salivează,
Și tu ești plecată în ținutul cu nori,
Din coasta Adamică valul tău emigrează.
Ne azvârle în timp povești fără chip,
Sugrumate tăceri ne umblă în scorburi,
Se încinge o umbră în dureri de nisip,
Eu vara de foc îți trimit peste șolduri.
O boală albastră îmi vuiește în vine,
Răceala e-n febră și pietre se crapă
Și urlă năravuri rătăcind în privire,
Confuzii străine din lătraturi se-adapă !
Actori fantomatici se rup în potență,
Când gânduri respiră în verbul rănit,
Răscoale noroase mai plouă-n prezență,
Vedenii sacrific în cord convertit.
Și știu, doar în basme delirul și-l scriu,
Preludiul în nopți și în pori, simfonia,
Dar ziua aleargă prinsă-n zâmbet pustiu
Și eu te convoc ca să-mi ții liturghia.
Spinările vremii pulsează-n aprinderi,
Cu urme solare te mai bântui pe lună,
Tăcerea tot paște-n cuvioase întinderi
Și pasări mi-arăt că pe mare-i furtună.
Șoptiri de șopârle guvernează în porturi
Și peștii răpitori în lacuri fantomă,
Eu încă mai ard răbdător în acorduri
În cuie bătute, totul e axiomă !
