vineri, 14 iulie 2017
Te iubesc pentru lumea din sufletu-ți rupt,
Nu pentru muza ce este în poetul de-acum,
N-am să spun că moartea e monstrul cel slut,
În gheara durerii sunt arsul tău scrum.
Te iubesc pentru gândul slăbiciunii curat,
În care ne-a prins sângerând într-un vis,
Nu-l voi îngropa nicidecum, niciodat',
Chiar de timpul m-aruncă din el, interzis.
Te iubesc, e-un enunț și un simț explodat,
Jurământul lui sacru e-al bătrânilor zei,
Iar trupul iubirii e-un rug sigilat,
Nu-l voi rupe vreodată de priviri cu scântei.
Te iubesc din trecut c-un prezent plutitor,
Labirintul acesta îl vom trece cândva,
Ține-mi mâna strânsă,nu mai sunt muritor,
Și nici tu, ești Zeița de foc, înstelare a mea !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu