miercuri, 28 iunie 2017
Nu știu de unde-au apărut,
Scăntei și focuri, ochii tăi,
Și prin ce lumi i-am oglindit,
Smulgând privirile din ei.
Poate eternitate sunt
Prin adâncimea nopților,
Când stele ard adânc în căi,
Cerul căprui al viselor.
Prin pânze îngerești suspini
Cu aerul vrăjit de pleoape,
Ca marea-n fiertul suferințe-i,
Cu valuri murmurând în ape.
Beată-i iubirea, când îți spune,
C-ai ochi de dor și rugăciune !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu