joi, 20 iulie 2017
Sala de-așteptare se scufundă-n mine,
Printre uși tăcerea își așterne pașii,
Pe peron pulsează frunți pe sub rugine
Și-n sfiala nopții dorm iubiri și aștri.
Arde amintirea-n spirit ca liant,
Leagănând lumina plină de cuvinte,
Se hrănesc iluzii-n stări de diamant,
Înviindu-mi clipa fumegată-n minte.
Nu-mi ridic privirea spre gândul trimis,
Provocarea zării zeii-au dezlegat-o,
Rupt e trecătorul din pământ și vis,
Pe poteca-adâncă ce a renegat-o!
Luna la icoane mai stă să privească,
Și sfărâmă umbre cu raza-i cerească !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu