marţi, 11 iulie 2017
Ți-aș spune despre zorii răsăriți ce ard,
Când curge dimineața în viselele de iele,
Și marea se întinde până-n aprinse stele
Și se revarsă-albastru pe țarmul tău de jad.
Ți-aș pune un pământ himeric la picioare,
Când fruntea doarme-n clipe din nopțile de vară,
Pe-al sale raze albe doar îngerii mai zboară,
Și muzica celestă va fericii-n vioare.
Ți-aș pune curcubee spășite peste ape,
Când naște jarul foc prins în gorunul său,
Și tu miroși a iarbă și-a rod suspinul tău,
Amurgul zărilor din roua ta s-adape.
Ți-aș pune veșnicia pe trupu-ți de vioară
Și aș pluti cu ea în ochii tăi să piară!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu