miercuri, 05 iulie 2017
Cu rouă-și spală cerul adâncuri și mărgele,
Când soarele sărută tălpi de-anotimp aprins,
Și șuieră în vânt sângele curs din stele,
În trupul său zvâcnește flămândul necuprins.
E iarnă-n foc ce arde în cântecele serii,
Broboane-albastre pică blestemății în zare,
Și vară-n dimineață dând naștere durerii,
Sinapse dorm golașe în caldă-îmbrățișare .
Sprâncene de himere se-ncruntă-înveninate,
Pe ape neguroase își curg poteci hidoase,
Ard munții serafimi în somnuri ruinate ,
Luna pulsează-n noapte cu marginile arse.
Cearcăne de lumină cad pe oglinzi de chin
Când mângâieri visează pe-amor catifelin !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu