De vorbă cu iubirea...

                                                                 aurel auraș

A înnebunit lumea de atâta vorbă,

De vorba cu arta dezbinării

De atâta război surd,

De atâta ură păgână,

De atâtea vise fanteziste

Moarte de foame,

De iluzii colorate în sânge,

De vorbe mitraliate,

Vorbele urii,

Ura în moarte...

Bogății de disperare,

Griji neîmpăcate, 

Împăcare...visele măririi,

Păcatelor, istorisiți-vă în arhivă,

În poezia vântului,

În clasicii nimbului părăsit.

Adevărul lor e în adevărul lor,

Al nostru e în al nostru,

E despre îndoială și neîncredere,

De ce nu-l rostim?

De frica umbrelor din noi,

A înnebunit istoria din noi,

A înnebunit istoria copiiilor.

Fericirea emoției plecate

Sub alte forme ale umanei mândrii,

Mai e omul în suflet?

Of,religiile morții...

Ale pieirii,

Ale dezbinării.

Ale zeilor pierduți în uitare...

Copii ai răzvrătirii,

Copii ai răzbunării,

Îndoiala voastră din genă,

Din suflet,

De etern,

Contează tern și mort...

Zborul,

Zborul de dincolo de unu,

Spre zero divin,

Unu fără zero...

Nimic al absolutului,

Iubire creată din zero,

Fără tine totul e moarte...

Mai avem mult până sa ajungem la noi, 

La noi acasă, iubire !