Mi-e dor...

Dacă tu, ai exista...
Dar nu exiști, ești holograma unui vis
Ce te-am zărit într-un stingher promis,
Mi sa părut că-n cerul nopții
Prin arca vieții și a sorții,
Tu te-ai nascut firidă, blândă,
Mirifică,O! stea plăpândă,
Dar, tu, erai o hologramă
Ca amăgirea dintr-o dramă,
Nici nu gândeam că-i dereglat
Filmul acesta renegat,
Mă dor iubirile din veri,
Patrunsă ești de primăveri,
Dar nu știam ca sunt o oază
A fericirii cănd turbează,
Of, dorule plecat de ieri,
Te-ai dus aiurea, tu mai speri?
Iluzia râde de tine,
E supărată, ce destine?...
Dar ce pot fi de vrei geneză?
Eu am aceeași antiteză,
Mi-e dor de tine-n visul tău,
Mi-e dor de mine când mi-e greu,
Dar de atâta dor mă cerți,
Și nu mai știi ca să mă ierți,
Odată fericită erai,
Plecată-ai fost, visai la rai,
La raiul ăsta pământesc,
Delirul lumii osândesc,
O! tu culoare-naripată,
Eu te-am cerut, ești supărată,
Oftez, mă duc să te găsesc,
Plutind am fost să te iubesc,
De dor, mi-e dor himera mea,
Am fost cu tine, cu o stea,
Te-am pipăit prin visul tău,
Fugeai spre mine,ți-era greu,
M-ai părăsit, tu, hologramă,
Te zbați prin lume, ești năframă,
Te mângâie privirind la tine
Toți osândiții ce știu bine
Că ești doar o himeră blândă,
Le dai binețe-n cale lungă,
Dezamăgiri ce se țin lanț,
Există chiar și un bilanț,
Enumerări, oftări cu mii,
Născuți prin ei în umbre vii,
Tu naști himere-n colivii,
Că-n visul tău de a zbura,
Viii se-nchin la umbra ta,
Te miri și tu, ce-o fi cu ei?
Molatec vis din vers de zei,
Ai fost plecată-n paradis,
Dulce amar, iubire-ai nins...