Luna în toamnă

De ziua ta...

                                                               aurel auraș

Înbracată-n straiul toamnei, Luna, curge-n fantezie,
Are-un gând de taină, un vis, peste cerul murg al vieții,
În al său tablou licoare-i în a nopții nostalgie,
Un surâs pe fața-i albă îi străluce argintul nopții.

Peste pletele în valuri, cu petale de mătase,
Cern sclipirile de aur iar privirea-i-un străfulger,
Chipul ei, e-un zămbet viu pe-ale nopții vise arse,
Sufletul rănit de ani are-un plâns mocnit de înger.

Umerii prin crângul serii au un șal de nor albind,
Mâinile-s ca două raze peste marea înspumată,
Ea, străpunge imensitatea, curcubeu viu înflorind,
Viața cea nocturnă, mută,în străfunduri lin înoată.

Cu lungi haine de lumină se încumetă să umble
Prin dumbrăvi întunecate arse-n vara de mult soare,
Deșteptate de-a ta rază, adormite-n verde umbre,
Frunze-n toamnă ruginii unduiesc de-a ta onoare.

Una-i Luna, sus prin suflet fericită-n veșnicie,
Trai iubit în chei de aur într-al evului din veste,
Bolta cerului-i regină, vers cu laur,nimb cu ie,
Luminează-nsigurată,dar zâmbește, o crăiasa albă este...

Printre templele mărețe, munților crai singuratici,
Luna-i pasărea măiastră într-un zbor celest, zidire,
Pinii care cred în tine cresc spre cer visând tomnatici,
Și-n amurgurile serii sui cu flori de colț iubire.

Crengi în noapte-ndoliate cu durere-n vijelie
Unduiesc în amintiri prinse-n primăveri cu viață,
Pe cănd Luna își aruncă chipul, murmurând o poezie,
Se alătură ruginei de mesteceni plânși de ceață.

II

Lasă că dorm, visez la tine, mi-ai fost dragă în poveste,
Zbor în clipe, zbori spre mine, tu iubeai și eu iubeam,
Curg în file, curg în mine, te-am zărit, amorul este
Arcul tău cel luminos, fiori dulci în zbor,pluteam,


Dar privesc oftând în urmă, mor oceane-n cer, suspine,
Ascult glasul cel lăuntric, e ecou, ce plâns încet,
Uriașă roată-n timpuri, vis semeț tu pleci, știu bine,
Port un trist amurg de liniști, Lună dragă, mi-ești sonet!

Vrei nemărginită-n stele să mai zbori prin lumi de inimi,
Vrei să porți neliniști, clipe, ascultând adânc în glasuri
Al timpanului, cascade, stropi albaștri te ud lacrimi,
Marea-i plină de-al tău plânset, valuri spumegă în marșuri.

Porți în suflet soarta lumii, sorbi vestită-n amintiri,
Ai iubit eternă dragă, poate da sau poate-i mit!
Fierbi regrete înroșite, a fost tot sau doar priviri?
Șopte-n strune te îndeamnă, vers în cerul adormit.

Eu privesc sprânceana vremii, secole de dor,eu simt,
Ars mi-e-n adâncime șoapta, căci te cânt, cânt un colind,
Lasă, dorm, suspin de tine, mi-eșți în brațe-n visul strâmt,
Noapte-n doruri mă alini, parcă ningi la mine-n gând.

Râuri fierb, izvorul tandru-i, printre albe zeități
Sufletul se-nbată-n tine-n raza-ți clară, luminoasă,
Aurită ești în cercuri, noaptea-i vie prin cetăți,
Le aduci în psalmuri dulci un sarut pe ochi, sfioasă.

Sorb în orb neprihăniții, rup în arfa lor de-ncântă,
Prin coloane de catrene zburdă-n claie albe vise,
Soarele mai stă și-ascultă, gânditor, departe-i nimfă,
Îți zâmbește,'ți luminează, mut în conul nopții triste.

III

Caldă în priviri, oglinda, naște-n apa cristalină
Un tablou mișcat de viața din adânc un cer se-abate,
Stelele se curg în galben unduind sclipiri te-alină,
Zugrăvind un proaspăt farmec prin sclupturi de astre date.

Unduiești argint în drumuri, vântul nopții-i rece,Doamnă,
Stropi de apă-n roua-nghiață brumărind în luciul verde,
Plec petale veștejite,soarta lor e-n semn de toamnă,
Scursă-n salcii plângătoare ruga-ți galbenă se pierde.

Anii trec, se duc din cale,parul său vâlvoi pe creștet,
Plini se numără prin nuferi, toamna ta, aniversară,
Mișcă-n aer fructe coapte, ramuri pline triste-n veșted,
Mâna-ntinsă-n raze line, amintiri pe chip coboară.

Plânge Eros clipe-amare, doruri plec se duc bătrâne,
Toamna te urmează-n aer, sunt și bucurii-n răsunet,
Viața chicotind în mustul cel ce fierbe aprins de zâne,
Pașii-ntineresc în tine,Lună, liric visul tău cu sunet.

Prăvălită-n nostalgie peste albastru,-n văi adânci,
Luna-n cerul lumii fierte de o vară verde-n totul,
Spirite-n a lor fioruri mai răsună-n vechi porunci,
Dar se pierd treptat ecouri, păsări libere ca focul.

Eternă-mi ești Lună dragă,muză-mi ești, suspini și speri,
Caldă, blândă adiere, să-ți măngâi chipul aș vrea
Și să-ți cânt acordul clipei și să-ți dărui primăveri,
Să-ți sărut dorul iubito, să-ți sărut privirea ta!...