Pădurea foșnește în artere cu inima goală,
A rămas tristă, părăsită de frunze,
Doar brazii cei tineri sunt artiștii de gală,
Își flutură acele prin case cu scuze,
Se cântă colinde,cânt de ler foșnitor,
Intonând glas de munte, rugă-n bradul cel verde,
Semeții îl admiră, duhul nopții-n pridvor,
Tivuiți în costume cu beteală, de veghe,
Marea doarme-n suspine, în cutremur de șoapte,
Țarmul arde în valuri cu amoru-i nestins,
Prin tăcerea din unde nostalgi-s resemnate,
În nisipul lui cosmic vânt de stele a nins.
Luna-n seară respiră gheața-n gerul grotesc,
Iar sudoarea-i de sticlă între lumi ancestrale,
Lentă ceața înoată în sublim femeiesc,
Umblă-n valuri desculță cu simțiri născătoare,
Trupuri uită-nghețarea, în statui clipe zbor,
Vers cu chipuri încântă, marș pe muzica iernii,
În adânc clocotind viscoliri se strecor
Și în zori curg urări renăscute-n vecernii.
Aripi cresc din trecut în prezent, viitor,
Timpul moare închis într-o singură noapte,
Geniul vieții se înalța în altar cu onor,
Nălțătoarea lumină clopot Sfânt bate-n carte.
Un miracol se-așterne, cer cântat de profeți,
Mândrul Soare e templul, rege cald preamărit,
Iar iubirea coboră, DuhuL Sfânt prin nămeți,
Iar o Stea s-a născut,dând anunț mântuit.
Se purcede la drum înspre îngerii vieții,
Magii stelei, regi vestiți,cânt Divin au în zare,
Zboară cerul în Duh când pe lume vin feții,
Căci nimic nu-i mai Sfânt, Dumnezeu dă chemare.
O chemare în utrenii, veșnic psaml de credință,
Și-n adânc se revarsă raza vieții în timpuri,
Se deschide larg cerul și toți îngerii cântă
Raza Sfântului Duh curge-n dangăt de rituri.
Că de când pe pământ viața naște-n ursită,
Încă-o stea se ridică ,încă-un fiu, darul Sfânt ,
S-a visat odiseea împlinind o poruncă,
Mergem toți la Isus în zidit crezământ !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu