Steluță în brad

                                       aurel auraș
Adio toamnă, floare arsă-n iarbă,

Adio ruginiri frumoase-n crâng,

Rămâi cu bine cronică de dramă,

Amurgurile tale în pași de vals se frâng,

Mă poartă încă în rânduri nostalgia,

Încătușat sunt prins de un mister,

Sufletul arde în iubirea zării

Când visul tău mă leagă și eu sper,

Sublimul viscol bate în vănturile iernii

Cuprinde stema stelei, polarei ei chemări,

În valul aurorei boreale plutește arca 

Și umflă-n pânze basme visate-n sărbători,

Ninge în vârf de munte cu șalul de steluțe

Mirifică Crăiasă cu neaua de cristal,

Se-așterne peste chipuri în veselii bujorii

În zâmbete de inimi dansează-al iernii bal.

Lumini pătrund din cer, străbat covorul alb,

Ghirlande peste case se-aprind în licurici,

În sărbatoare-i luna cu raze arde dorul

Și râde că-i mireasă a nopții teferici

Și paște-un calm de pace,îngheață fericirea,

Cântecul nou răsună cu clopoței de aur

În daruri ce colindă printre povești de dor,

În inimă-i credința, izvor iubirii laur,

Și glasuri de copii se-ăștern în valuri, valuri,

Cu țipăt de paradă peste zăpezi se-avântă,

Se-aprinde voioșia în brad cu-a lor steluță,

Sclipiri cu daruri multe, decembre lună sfântă.