Vine iarna, iubito, vine iarna,
Ninsorile coboară dinspre munți,
Durerile din ghețuri se adună,
Albastrul se albește peste punți.
Și curge suferință-n cruntul vifor,
Cuprins de remușcări îngheață iadul,
Și demonul zăpezii ne-nconjoară,
Dar verdele iubește încă bradul,
Și arde focul de trosnește-n sobă,
Se joacă-n flacări galbene-n priviri,
Și ochii sunt scântei cu dor în taină,
Iar sufletul e-nchis în amintiri.
Sub cerul alburiu povestea toarnă,
În drumuri albe anii se tot pierd,
Iar ninge, cu petale fierbe vântul,
Și te iubesc și-n vise te dezmierd.
Vine iarna, iubito, vine iarna,
Singurătăți mai cern al lor motiv,
Iar toamna fulguită e răpusă,
Dar te iubesc în veșnic emotiv.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu