luni, 02 ianuarie 2017
Trecut-au peste mine cinzeci și două veri,
Toride în asaltul vântului plimbăreț,
Popoare de iluzii în ierni m-au nins ca preț
Cu meditarea vieții-n imperii de tăceri.
Am dus în nopți făclii pe aripile milei,
Să îmi găsesc comoara printre umile file
Argatul în slujiri, prin seaca legiuire,
Pe frunte am pedeapsa, primidu-mi darul ei.
Am îndurat răbdării, nutrind, statornic sclav,
Că-n inimă e totul, simțind adânc dureri,
Și nu m-am aservit spre lumi de nicăieri,
Hotare nu voiesc, nici spiritu-n nărav.
Nu sunt zugrav de stele pe ceruri muritoare,
Ci duc lumina razei de foc nepieritoare !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu