luni, 16 ianuarie 2017
Orb e timpul și-i zilnic rival țăcănit,
Rugina sângelui sapă blesteme în venă,
Iubirea e-amica durerii în ura eternă,
În pași secerați trăiește arzând chinuit.
Reculul șoaptelor unduie în tragicul cord,
Ochi zâmbitori oftează în ruga de lacrimi,
Brațe de țipăt vibrează a vrajelor aripi
Trăind remanența astrală a sacrulului mod.
Cerul își cântă noaptea în domi ancestrali,
Murmur poetic străbate-n reflexul rănit,
Dragă îi ești în cristalul de ochi aurit,
Oglinda iernii încălzește lupi solitari.
Cascada albă taie ecouri inchizitoare,
Pletele tale seacă, idilic, pete de soare !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu