marţi, 03 ianuarie 2017
Mi te-am zărit în văzduhul prins în vele,
Stăteai la poarta gândului de vis răpusă,
Întruchipată-n nimfă aveai inima plânsă,
Cu ochii prin mirarea înstrăinării mele.
Erai frumoasa blândă în blestemul vieții
Ce întreba privirea mea pierdută-n dramă,
Când respectuos, când nimicit de teamă,
Gustam din fructul ce-l râvnesc poeții.
În mine-acum un gând, inconștient, mai țipă,
Și-mi oblojesc arsura cu sacrul tău ecou,
Fiorul ruginit coboară-n versul tău,
Într-un surghiun poetic ce slove se-nfiripă .
Iar somnul mai șoptește-n basme de smarald,
Sub ploape stele picuri în depărtări ce ard !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu