joi, 05 ianuarie 2017
Smulsă din lanțuri de-a poftelor talazuri
E pasărea visării în gândurile sterpe,
Cât e de grea ursita în inimi inocente
Când duhul așteptării se năruie în aburi?
Simțiri care odată pluteau în infinit
Plecară-n trupul lumii să-nvolbure cu timp,
Surâzător și dulce, păcat curs din Olimp,
Jurai ca dar iubirii un basm nemărginit.
În libertatea tainei în sânge ai aprinderi,
Ducând colindul tău în vara cu seci lacrimi,
Înșelătoare undă, curgeai ascunsă-n patimi,
Câți oare-au fost martiri în vastele întinderi ?
Iar plânge-n vers dorința într-un amar vărsat,
Și vor mai plânge ei, cei mulți duși de păcat.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu