duminică, 22 ianuarie 2017
Vuietele tâmplei curg în eleșteu,
Vântul interzis e-n clisura iernii,
Vindecă-mi, iubito,-n aștenutul tău,
Vaierul din suflet cu buzele serii.
Struna în adânc arde disperări,
Statui ruginesc pe culoarul morții,
Serbede iertări freamătă-n fiori ,
Straturile gheții plâng pe visul sorții.
Lasă-n noi amorul să ne încălzească,
Lire de cuvinte flutură pe-obraz,
Lâncezește timpul, pasărea-i măiastră,
Lungă așteptare ninge pe grumaz.
Sau strâns fir de lacrimi, țurțuri la fereastră,
Cântă obosită marea zării-albastră !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu