miercuri, 18 ianuarie 2017
Nu știu ce sunt, ce-am fost și ce voi fi,
Un vânt mai bântuie avid prin părul tău,
În veacuri rătăcite curg elexiruri mii
Și geme carnea în priviri de rău,
Te-aș absorbii din munții de cuvinte
Și-n pori de fantezii te-aș respira,
În valul polurilor mării ai sorginte,
Și-ai adăpost în mine, în fulg de nea.
Și cad troieni peste troieni în verbe,
De moarte te mai sperii când nu simți,
Dar hrana pentru jerfă-i pururi verde,
Pe buze-ți ning vinovății fierbinți.
Și rătăcesc în tine cu vers și șoaptă,
Mi-ești aura din iarnă și-ngemănata soartă !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu